POVESTEA LAVINIEI...

Am sa va spun si eu o poveste de Craciun, despre o fetita ce isi dorea un cadou cu totul si cu totul special, dar nu il astepta si nici nu il cerea de la Mos Craciun ci de la Dumnezeu.Desi era mica acea fetita stia ca Dumnezeu poate face minuni, si astepta crezand ca intr-o zi Dumnezeu se va opri langa ea si va face minunea.

Ce isi dorea? Isi dorea o singura masa de Craciun cu intreaga familie , aceasta fiind formata din mama , tatal si sora fetitei. Anii treceau mereu, si pe calendar tot aparea data de 25 decembrie, si desi sarbatorile erau foarte frumoase si primea dulciuri, jucarii si alte lucruri materiale, cadoul acesta special nu era adus de nimeni.Dorinta ei parea ca nu avea sa se implineasca niciodata.Si asa a si fost.Dorinta acestei fetite nu s-a implinit, timpul s-a scurs , anii au trecut si au luat cu ei si acest vis inutil.Va intrebati de unde stiu aceasta poveste? Ei bine, aceasta este povestea mea de Craciun, acea fetita sunt eu.Eu astept si acum, poate in acest an se va intampla aceasta minune pe care mi-am dorit-o din totdeauna : o masa de Craciun cu intreaga familie, desi nu are cum.

Insa nu va intristati pentru ca Dumnezeul meu e viu si poate face si astazi minuni, si chiar daca dorinta mea nu se va implini acum, stiu si cred ca la un moment dat , (daca voi ajunge cu bine pana atunci si daca Dumnezeu imi va da propria mea familie), voi avea o masa de Craciun. Intr-o zi dorinta mea se va indeplini, sau poate nu, dar stiu ceva acum, anul acesta de Craciun, il voi chema pe El sa ia masa impreuna cu mine.El va tine locul acelei dorinte, pana in momentul in care ea se va indeplini. Va doresc sarbatori fericite! >:D< Si nu uitati, ceea ce mosul nu va poate da, Dumnezeu o poate face!

Intimpinam in viata noastra atitea povesti reale, triste, altele mai putin triste ...le auzim, le aruncam sau intoarecem inima si trecem pe linga ele nepasatori.Suntem oameni avem inimi fiecare de noi, ele ne-a fost date cu iubire, caldura, impreuna simtire...inimi iubitoare fara pete...

Chiar daca in urma anilor inimile noastre sau zbircit, inegrit sa lucram la ele...sa dam voie ca Tatal nostru sa le unga, sa le incalzeasca, sa lipeasca in ele bunatatea Lui, iubirea ce ne face pe noi fericiti...nu lucrurile materiale sunt cele care ne ajuta sa fim buni ci CALDURA INIMII noastre...

Sa nu uitam mai e putin anu se incheie avem multe de revizuit..asa ca incep cu mine, schimb arunc si inlocuiesc cu ceea ce e bun.Caut, privesc sa simt cine e linga mine..sa intind o mina celui suferind, celui care plinge, celui singur....chiar si celui fericit.

TRECEREA PRIN INCERCARE & DARUL

Mulţi se zbat după daruri, după merite, după lucruri mari şi arătoase. Unde-i însă ochiul care să-l caute pe cel nebăgat în seamă? Unde-i mâna care să mângâie capul celui necăjit? Unde-i punga care se deschide pentru nevoia adevărată, dar care stă ascunsă de ochii mulţimii? Unde-i inima aceea bună şi prietenoasă, faţă de cei părăsiţi! Unde-i răbdarea care tace, îngăduie, sufere şi lucrează în tăcere?

Iubirea Golgotei aceasta ne învaţă! El ne-a dat o pildă: să călcăm pe urmele Lui. Iubirea cunoaşte un singur drum; şi acesta este drumul pe urmele Mielului, drumul umilinţei, al răbdării şi jertfirii de sine. Mergi tu pe acest drum? Iubeşti tu să fii smerit şi nebăgat în seamă, să fii înjosit şi dispreţuit? Ori te superi când nu se ţine socoteală de tine şi cârteşti când ajungi în sărăcie şi lipsuri? Iubirea toate le rabdă, toate le suferă.

Doamne Iisuse, şi eu trebuie să trec câteodată prin lipsuri şi încercări. Alte ori trebuie să văd nepăsare în jurul meu şi atunci sunt gata să mă mâhnesc şi să mă supăr. Nu lăsa, Doamne, ca astfel de gânduri să rănească inima mea, ci ajută-mă să învăţ de la Tine a fi blând şi smerit cu inima, ca să am totdeauna pacea sufletului în Tine. Alungă orice mândrie din inima mea şi mă întăreşte în harul Tău, ca să simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în vorbiri de rău; să iubesc totul pentru Tine şi în iubire să Te urmez, în umilinţă, în tăcere şi supunere, în orice vreme. - Ioan Marini, din vol. “Gânduri creştine”

Mi-am dat seama în ultima perioadă cât de important este să ai alături pe cineva care să te susțină, să te încurajeze, atunci când treci prin unele momente grele și când ai nevoie să auzi cuvinte încurajatoare. În viața asta vei ajunge să fii pus în două posuturi: când vei avea nevoie de încurajare din partea cuiva și când vei fi tu acela care va trebui să încurajezi pe cineva. Fie că va fi vorba de a încuraja pe cineva din familie sau pe un prieten, trebuie să fii întotdeauna dispus să devii un umăr pe care să poată cineva plânge și cineva care să întărească un suflet slăbănogit. Cred că este foarte important să fim niște oameni pe care ceilalți să poată conta, să fim cunoscuți pentru că suntem dintre aceia la care se poate veni pentru a primi o îmbrățișare strânsă. Fiindcă în viața asta nu vom fi puși numai în ipostaze fericite, ci vom fii și întristați, doborâți la pământ sau constrânși de anumite circumstanțe. Și atunci vom avea nevoie de cineva care să ne dea putere să mergem mai departe.. de cineva care să ne spună că totul va fi bine.

Nu putem sta nepăsători când cel de lângă noi suferă. Și mai ales când cel care suferă este cineva pe care-l iubim. Este greu de foarte multe ori să fii acea persoană care trebuie să încurajeze, fiindcă sunt anumite situații în care cuvintele vor fi de prisos și în care numai prezența noastră va fi îndeajuns pentru cel întristat, dar trebuie să fim acolo pentru ei. Fiindcă ei au nevoie de noi. Și niciodată nu se știe când noi vom fi aceia care vor avea nevoie de încurajare din partea oamenilor. Și dacă nu va fi nimeni să ne încurajeze, fiindcă noi am fost aceia care am îndepărtat de la noi persoanele acelea prin nepăsarea și răceala noastră?

Este ușor să îți vezi de treaba ta, să nu îți pese de ceilalți când suferă. Într-adevăr, să-ți apropii inima ta de o inimă rănită nu este simplu și doare de fiecare dată asta. Doare când cineva îți spune suferințele sale interioare, dar am fost făcuți pentru a fi unul aproape de celălalt atunci când celălalt trece prin momente grele. Dacă tu cunoști pe cineva care suferă, și dacă acea persoană îți este dragă, doar interesează-te de ce se petrece în inima celuilalt. Arată că-ți pasă. Suferă dacă este nevoie. Și nu fugi prea departe de suferință, de lucruri triste... fiindcă ele te vor prinde de urmă, pentru că au aripi. Inima ta să fie deschisă spre cel care suferă și nu uita... mâine s-ar putea să fii chiar tu acela care vei suferi.

 Fiindcă cine este scutit de lacrimi?

Asi vrea să pot fugi de realitate....

Mi-ar place sa fugă problemele si dificultătile din viata mea.Ar fi atît de minunat să închid usa din spatele casei si să o deschid pe cea din fata casei mele si să mă opresc trăind ca într-un balon frumos care se urcă spre înaltimi ceresti.
Asi vrea să opresc vestile triste si să aduc fiecăruia o viată fericită , linistită, calmă,...umplînd aceste file de blog cu stiri bune, împărtăsind din toată frumusetea ce se învîrte în jurul meu...dar din păcate pentru unii din noi nu-i o realitate si ne confruntăm cu realitatea vietii în parte fie că ne place sau nu.

Sunt zile în care  depresia se cuibăreste în adîncul inimii si doresc să pot pleca de  departe, să fug, să mă ascund...
          ,,DAR NICI O MAMĂ NU POATE FACE ACEASTA!!! 
În timp ce bolnavul are zile proaste, la fel are si îngrijitorul... zilele lor bune reflectă în ale  mele zile bune si zilele lor rele se reflectă în ale mele zile proaste.
Este obositor, am vărsat prea multe lacrimi deja.Da,...si stiu si versurile care aduc încurajarea si sprijinul, eu stiu ca trebuie să am încredere în Domnu pentru toate lucrurile, stiu că nu trebuie să intru în panică si stres.
Si cu toate acestea de multe ori nu reusesc să păstrez un zîmbet pentru cei din jurul meu sau să fiu la fel de pozitiv si încurajator,... că pot!.

Viata are multe lupte si ca mame si părinti _unii dintre noi sunt în imposibilitatea de a trăi într-un balon frumos, linistit, calm atunci cînd uni dintre copii nostri suferă.

Pentru a aplana această durere si disperare a lor, în realitate tot ce putem noi face ca mame este rugăciunea noastră...învătîndu-i să se lupte cu viata.

Pentru-ca viata merită trăita!

Stiu că acest mesaj transmis la cineva care nu poate vedea încă frumusetea...e atît de greu, mult mai greu decît am visat vreodată.

Si totusi:

VIATA MERITĂ TRĂITĂ!

versetul pentru mine si tine drag prieten care ai pierdut balonul frumosului, al calmului, al credintei este:

Iosua 1:9

Nu ti-am dat eu oare porunca aceasta: Întăreste-te si îmbărbătează-te?

Nu te înspăimînta si nu te îngrozi, căci Domnu Dumnezeul  tău este cu tine în tot ce vei face.

Si voi încheia cu un verset drag mie:

Psalmul18:1,2

Te iubesc din inima Doamne, tăria mea!

Doamne ,Tu esti stînca mea, cetătuia mea, izbăvitorul meu!

Dumnezeule, Tu esti stînca mea în care mă ascund, scutul meu, tăria care mă scapă si întăritua mea!

Amy

Cerul si trenul

e cînd eram mică mă atrăgea trenurile si călătoriile.

Fiind o fetită retrasă, prieteni nu prea aveam...singura mea bucurie erau visele ce mă purtau departe de lumea cea prezentă.

Ochii se atinteau într-o anumită directie si mereu, mereu visam...ma lasam dusa de vraja visurilor ce ducea de la o razaă de soare, ciripit de pasarea sau...tinerea de mînă a două persoane mamă- fică, tată-fiu....si deja eram dusă în lumea basmelor celor care nu cuvîntă.

Aceste bucurii de călătorii cu trenu le aveam doar în vacantele de vară, care le asteptam cu sufletul la gură.Destinatia nu era lungă, Roman-Suceava...dar odată păsită pe peronul gării simteam că eram într-o alta lume, precum Cenusăreasa care prin bagheta magică îsi schimba înfătisarea.

Mă aflam în papucii Cenusăresii, fiecare pas călcat pe pietrele peronului îsi schimba înfătisarea si povestea ei.

Culorile luau contur formînd pe alocuri imagini clare dintr-un univers vesel si fericit.

Cu totii am asteptat un tren si ne-am suit grăbiti, bucurosi în el fiind siguri că acel tren ne duce la destinatia dorită si cerută.

Dar ..., a sosit vremea să asteptăm azi un alt tren, care va sosi în vietile fiecăruia cu sigurantă!

Acest tren va duce pe oricine este dispus să urce în el...si este gratis pentru toti indiferent de rasă,culoare a pielii,vîrstă,sex.

Doar că,în acest tren trebuie să fii atent cu ce bagaje vii:

-geanta cu numele de bîrfă nu va fi admisă în cuseta trenului.

-valiza cu numele adulter nu va putea urca

-valiza mîniei trebuie să rămînă în urmă.

bagajul hotiei sau a minciunii nu va fi lăsată nici măcar în apropierea trenului.

-geanta umplerii curviei si ea va fi oprită si stampilată si multe foarte multe asemenea bagaje vor fi returnate la vamă.

Dar , marile bagaje cu bunătate ,iertare, îndelungă răbdare, dragoste si puritate vor fi suficient loc în acest tren ce duce spre tara Paradisului.

Vom trece ca prin visurile copilăriei noastre prin atîtea tări, vom traversa rîuri, mări si oceane, prin munti si desert, prin adierea vîntului pînă la destinatie.

Pasaportul va fi inima noastră, credinta, dorinta si iubirea.

Oricare ar fi planurile noastre, ale mele ,ale tale pentru această viată,planificati-vă să mergeti cu acest tren, pentru-că este trenul spre cer.

Cînd inima a primit o pulsatie, o dorintă înflăcărată, să nu uitati că valiza egoismului nici ea nu o acceptă la poarta peronului,asa că urcati cu voi valiza bunătătii, a dorintei de a chema cu voi în acest tren si pe prietenii, vecinii, familia voastră!

Domnu  să ne ajute ca inima noastră să fie schimbată si purificată!

...

Norul, vintul si apa

ovestea din această zi a făcut doar ca degetele să zboare pe hîrtie...i-am multumit din nou pentru condurea si captivarea ei.

Am făcut o schită...un nor deasupra casei mele unite prin gîndurile mele...e ca si cum Tu, Doamne ai reflecta norul de protectie si conducere...alb si imaculat peste ele.

Promisiunea e că se miscă  peste această familie.

D-zeu este adăpostul si sprijinul nostru, un ajutor care nu lipseste niciodată în nevoi.De aceea nu te teme chiar dacă s-ar zgudui pămîntul si s-ar clătina muntii si inima mărilor.

Ps.46:1,2

Multora nu le place să asculte o furtună...sau o ploaie zgomotoasă.Nu le plac nici bubuiturile tunetului sau descărcările ale fulgerului.

Dar eu cînd privesc furtuna în minte îmi vine imaginea vietii, a realitătii cu care noi oamenii ne luptăm zi de zi,,,... cu ploaia lacrimilor, cu furtuna luptelor, cu bubuituri si descărcări a urei, dusmăniei răzbunării.

Asa suntem noi oamenii precum ploaia si furtuna!

Iar frica,teama au loc în interiorul inimii lor...si cu toate acestea D-zeu nu a vrut niciodată ca noi să stim ce este frica. El fiind rezultatul păcatului din această lume.

Chiar si-atunci cînd Isus este cu mine  în barca vietii, e posibil să trec prin momente de teamă.

Asta pînă cînd privirile, inima mea se îndreaptă la Isus si mă încred cu tot sufletul în El, amintindu-mi mereu si mereu că, El este alături de mine.

Adevărata simtire si liniste pe care mi-o oferă El, nu este aceea că Isus poate  linisti o furtună - ci faptul că si El simte furtuna la fel ca mine.

Si El este în barcă!

Si El simte rafalele de vînt!

Si El aude tunetul si vede fulgerul!

Dar, închid ochii si îi ascult vocea blîndă si iubitoare care îmi sopteste mereu si mereu, o dată si de mai multe ori:

-Taci, fii linistită!!!

...si asa în furtuna vietii mele stau linistită.

Exod 14:19-22

...

...Amy

Un vis si o strigare

CONVORBIRE

EU:...drumul ăsta....cred că am luat-o pe un drum gresit.Nu e drumul pe care am venit demult.

CINEVA: soferul, cel cu care ai mers în viată trebuie să cunoască toate drumurile.Probabil a considerat că acest drum e mai bun.Nu trebuie să-ti faci griji , cu sigurantă te va duce la destinatie.

EU: -Da!!!!!

CINEVA: Vroiam să-ti explic ceva....ai încredere sau ai avut încredere în persoanele de linga tine care te conduce spre destinatia vietii...dar... nu ai încredere în Atotputernic care conduce întreaga lume. Priveste, ascultă...totul este în mîinile Lui.Asa că ai credintă în El! Te poti confrunta cu multe greutăti , dar El te va ajuta categoric să ajungi la destinatia ta.Ai înteles mesajul pe ziua de azi Amy ?

EU: plec capu, tacută si în gindurile mele cer iertare, credinta mea e mica, mult prea mica....E prea trist în jur si stelele de abia mai licaresc....vreau un cer senin, plin de stele încrezătoare care sa-mi lumineze drumul....

(un fragment al visului de azi ♥)

...

Florile din gradina mea azi va spun ceva'!

Tată,

Azi am stat de vorbă cu Tine!

Poate mai mult decât ieri

mai puţin decât mâine...

Dar ce e mâine ?!

o necunoscută

o speranţă

aşa că...

Astăzi 

eu stau de vorbă 

cu Tine!

Îţi spun bucuriile

îmi las durerile

şi lacrima

în căuşul palmelor Tale.

Ne facem planuri

împreună 

apoi

plec liniştită 

pe cărarea mea.

Ştiu

că Tu eşti cu mine!

...

Sus sa avem inimile!

Îţi cer, o, Doamne...

Îţi cer alese simţăminte.
Împodobeşte-mă cu ele
Şi-adu-mi, Te rog, mereu aminte
Să-mi înalţ gândul printre stele!

Şi Te-aş ruga...

Nu-mi lăsa inima să bată
Cu nebunia lumii-n rând!
C-atunci n-ar fi nevinovată
Şi-ar duce viaţa tremurând.

De vrei să-mi dai...

Mai dă-mi iubire şi răbdare!
Căci fără ele sunt nimic...
Şi n-aş putea să fiu în stare
Nici un cuvânt de Har să zic.

Nu mă lăsa...

Nu mă lăsa să rătăcesc,
Prin labirintul greu de tină!
Izvorul vieţii să-l găsesc,
Mă umple şi azi cu Lumină!

Mariana Mihai, 9 august 2013

...

Florile in ploaie

Ploua, ploua peste flori ,peste iarba,peste sufletele noastre dragi 

Ploaia

-Mami, spune-mi, de ce oare

Cerul este supărat?

De 3 zile plânge, plânge-

Plouă mult, neîncetat!

-Nu sunt lacrimi de tristețe,

Cerul este fericit:

Norișorii se distrează

Și pierd picături- pic, pic!´´(Alina Zaboloteanu)

...