Am invatat ca poti continua inca mult timp dupa ce ai spus ca nu mai poti.

Am invatat ca poti continua inca mult timp dupa ce ai spus ca nu mai poti. Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie, indiferent de consecinte. Am invatat ca sunt oameni care te iubesc, dar nu stiu s-o arate.

.`⋎´ ¸.•°*”˜˜”*°•. 
... ¸.•°*”˜˜”*°•. 
...•°*”˜˜”*°•.`⋎´ ¸.•°*”˜˜”*°•. 

✿⊱╮✿⊱╮✿⊱╮✿⊱╮✿⊱╮✿⊱╮✿⊱╮✿⊱╮✿⊱╮✿⊱╮✿⊱╮✿⊱╮✿⊱╮✿⊱╮✿⊱╮

AM INVATAT

Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca 
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita. 

Restul ... depinde de ceilalti.

Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie 
Altora s-ar putea sa nu le pase.

Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere 
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi

Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata 
Ci PE CINE ai.

Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute 
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.

Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca 
Ci cu ceea ce poti tu sa faci

Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor 
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva

Am invatat ca oricum ai taia 
Orice lucru are doua fete

Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde 
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi

Am invatat ca poti continua inca mult timp 

Dupa ce ai spus ca nu mai poti

Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie 
Indiferent de consecinte

Am invatat ca sunt oameni care te iubesc 
Dar nu stiu s-o arate

Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa fiu suparat 
Dar nu am dreptul sa fiu si rau

Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta 
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata

Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu 
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.

Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten Oricum te va rani din cand in cand 
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.

Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii 
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti

Am invatat ca indiferent cat de mult suferi, 
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.

Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta 
personalitatea 
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii

Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc 
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.

Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc 
Si nu faptele sale

Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru 
Si pot vedea ceva total diferit

Am invatat ca indiferent de consecinte 
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata

Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore 
De catre oameni care nici nu te cunosc.

Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat 
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.

Am invatat ca scrisul 
Ca si vorbitul 
Poate linisti durerile sufletesti

Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult 
Iti sunt luati prea repede ...

Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama 
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.

Am invatat sa iubesc Ca sa pot sa fiu iubit.

...Amy
    sa aveti o zi binecuvintata˘!

                      .•*¨`*•✿. . . . ✿•*¨`*•.

O poveste adevarata si reala din viata unei mame pe nume Heather Elyse

Scris de Mackenzie(17 ani), fiica adoptivă a lui Heather Elyse, mamă singură a 8 copii adoptaţi.

Nu voi uita niciodată prima zi cu familia mea adoptivă. Mama noastră ne-a spus că ne va duce pe toţi la un restaurant extravagant pentru "o seară în familie". Îmi amintesc cum am intrat în restaurantul elegant şi am auzit-o pe mama spunând: "O masă pentru nouă persoane, vă rog!" Eu am fost puţin confuză, fiindcă am numărat şi nu eram decât şapte copii adoptaţi plus mama noastră. Am auzit că mama era puţin excentrică, aşa că am crezut că era doar unul din momentele ei excentrice. Nu ar fi trebuit să cerem o masă pentru opt persoane? Aşa m-aş fi gândit eu. Am mai numărat încă o dată şi am fost foarte confuză.

Cum ne-am pus toţi jos, mama a rezervat un loc lângă ea pentru cineva foarte special. Am început să mă uit în jurul meu, întrebându-mă cine de acolo va sta cu noi la masă. Cine ne va acomponia la "seara noastră ca în familie"? În acel moment am început să fiu foarte speriată ca să mai pot vorbi, aşa că doar am stat pe scaun curioasă, aşteptând să vină acea persoană care va sta cu noi la masă. Mama mea a comandat mâncarea, zâmbind şi comportându-se ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat. Începea să-mi pună mintea pe jar şi nu mai puteam suporta mult aşa! Trebuia să aflu pentru cine a rezervat acel loc. Nu voi uita niciodată cuvintele ce i-au ieşit din gură. "Copii, vreau să vă prezint pe Tatăl vostru. L-am invitat în seara aceasta cu noi la cină, şi aş vrea să vă spun tot despre El."

Am rămas şocată. Am crezut că noua mea mamă era singură! Mi-am întors rapid privirile spre uşă, aşteptând un bărbat să intre în restaurant. Am fost uluită s-o aud vorbind pe mama despre un bărbat care nu ne va părăsi niciodată. Ne-a vorbit despre inima Lui şi despre caracterul Său. A început să ne descrie cum El i-a salvat viaţa, şi a continuat să ne spună despre El. Ne-a zis  că ar vrea să ne prezinte Lui. Nu voi uita niciodată acel moment.  Lacrimile au început să-mi curgă din ochi. Devenisem atât de indiferentă, dar acum începusem să simt din nou.

Cum ne povestea ea despre cum este El, am simţit că L-am întâlnit deja. Era un sentiment familiar. Nu pot descri easta, dar au fost multe nopţi când adormean sângerând şi suferind, şi simţeam prezenţa Lui lângă mine.Doream atât de mult să mor atunci ca durerea să dispară. Când spun "durere", vreau să spun "suferinţă adâncă". Corpul meu a fost folosit ca şi un butuc pentru cioplit şi o masă pentru tăiere. Nu am simţit doar durerea fizică, provocată de ororile pe care mi le făceau părinţii mei biologici, dar şi o durere adâncă a inimii. Erau nopţi în care simţeam că cineva mă cuprindea în braţe, îmi ţinea de cald, şi îmi şoptea cuvinte de nădejde în urechi. Apoi am realizat, pe măsură ce mama noastră ne povestea despre persoana pentru care a rezervat un scaun, care spunea că era tatăl nostru, că era aceeaşi persoană  care m-a ţinut în braţe, mi-a şters lacrimile şi mi-a vindecat rănile deschise.

În acea seară, în acel restaurant din Tulsa, Oklahoma, am întâlnit un Om care mi-a schimbat viaţa pentru totdeauna. El m-a vindecat cu adevărat. El este Tatăl meu şi Medicul meu. Cu lacrimi în ochi l-am acceptat pe Isus în inima mea în acea seară. Nu voi uita niciodată seara în care Dumnezeu a fost cu noi la cină şi L-am întâlnit oficial. Nu voi uita rugăciunea şi lacrimile ce curgeau pe faţa mamei în timp ce ni-L prezenta pe Omul care a vindecat-o şi pe ea. Nu voi uita niciodată îmbrăţişarea primită de la mama mea- nu am mai vrut s-o las. Nu am simţit doar braţele ei în jurul meu, ci braţele lui Dumnezeu. Când ea a plâns şi s-a rugat pentru mine, L-am văzut pe Dumnezeu Tatăl în ochii ei. Nu am fost doar adoptată într-o nouă familie- am fost adoptată de un Tată care ştie câte fire de păr am în cap. Şi când mă gândesc că odată am fost un copil abuzat care a apărut la televiziunea naţională.

Nu voi uita niciodată ziua când asistenta mea socială i-a spus mamei să nu mă adopte pentru că eram prea în vârstă, prea mare, prea bolnavă. Nu voi uita niciodată când l-am auzit pe reporterul de la ştiri spunând că că am avut unul dintre cazurile cele mai grave de abuz sexual. Îmi amintesc de profesorul meu, spunându-i mamei că eram considerată bolnavă mintal fiindcă nu puteam citi sau scrie la 11 ani. Îmi amintesc de părinţii mei sociali şoptind cât de urâtă eram, legându-se de corpul şi de dinţii mei. Îmi amintesc de copiii de la şcoală care se fereau să se joace cu mine fiindcă le era teamă că le voi da o boală sau că îi voi răni.

Scriu toate astea ca să-ţi arăt că Dumnezeu face semne şi minuni.  Acum sunt o fiică de Rege.  Am fost pierdută, dar acum El m-a găsit. Am fost distrusă şi rănită, dar acum sunt vindecată şi restuarată. Dumnezeu îţi întinde mâna astăzi. El ţi-a văzut  lacrimile, El a plâns cu tine. Lasă-L să te vindece.

Nu voi uita vreodată seara în care mama a spus: "O masă pentru nouă persoană, vă rog!"

D-ZEU A PUS UN DAR IN MINE...

Voi scrie despre cele scrise. Poate le voi da dreptate și celor care privesc cu scepticism preocuparea mea. Dacă pornești să urci cu râvnă pe un munte la început e greu pentru că scopul e departe și departe sunt și satisfacțiile. Cu cât sunt mai departe, cei din jur zâmbesc și nu văd sensul, nu înțeleg despre ce e vorba. Preocupări mărunte există mereu, în fiecare zi din viața noastră. E mai normal să te ocupi de lucruri mărunte, să alergi după interese personale? Ceea ce trebuie să caut și să aleg eu pentru mine sunt cuvintele, e limbajul. Să nu fie prea alambicat, dar nici prea simplu și banal. Cu un limbaj adecvat poți crea imagini deosebite. 

...acest dar este casa si familia ce mi-a fost data.Confirmarea mea este: ca acasa este locul unde se afla inima mea.

Cum cresc mai mari copii devine din ce in ce mai incurcate si grele caile mele.Cu toate astea de cind au venit pe lume am iubit sa fiu cu ei acasa , sa le dau curaju,speranta si credinta unei mame,sa nu lipsesc de la nici un eveniment de-a lor atunci cind incep a ginguri, a merge, a vorbi...de la pasii cind ei pornesc spre un nou drum. Sa profit de a lor zimbet ce imi aducea in suflet multa bucurie si putere de a merge mai departe, chiar si atunci cind norii grei se aruncau deasupra casei mele.

Dar nu ma lasam batuta...acest loc numit ACASA  ma ajutat sa fiu o mama luptatoare, ceea ce imi aducea pacea interioara

Imi place ca ACASA este locul unde totu incetineste,ca putem controla ritmul,invatatura, credinta, lacrimile departe de lumea aglomerata.

Sunt o mama simpla,poate diferita pt. voi, caruia ii place sa citeasca,sa gindeasca si la urma sa viseze.Asa am fost din-totdeauna,asa ca ACASA a fost o evadare pentru mine si lumea ce ma inconjoara.Un mic secret se afla aici ,dar care nu-l voi destainui, poate cind o sa am curajul am sa scriu despre aceasta retragere,visare.

Si acum ca vara e aici, eu sunt pregatita sa aduc relaxarea in schimbul de momente speciale cu copii mei,pentru ca fiecare moment este atit de pretios incit nu-l poti ascunde sau da la oparte...este un timp pe care daca l-ai scapa din miinile tale nu-l mai poti aduce inapoi si vin REGRETELE.

Am fost facuta sa fiu o mama care are responsabilitatea de a da protejare casei, unde ochii ei sunt un ocean a caror lacrimi nu mai stiu sa se opreasca.Sunt miinile ei finute si calde,ce tin mereu in brate odraslele o viata intreaga.E alinarea ei, o dragoste eterna,iar zimbetul o putere pentru ei.

CE E MAMA?!

E o fiinta , a spus cineva,doar ca eu i-asi da un nume cu mult mai mult decit atit,prin tot ceea ce face ea.

Cind am devenit mama,am inteles cu adevarat rolul si puterea ei.

PENTRU MINE CE E MAMA?!

Eu asi raspunde asa:

-e totul,e dragoste,iertare,intelegere,tacere,incredere,crestere,invatare,credinta, biserica, scoala, casa...e totul!

Ce mi-a dat respiratie,suflet si carne in oase.

Usor cind se lasa seara iar odata cu ea si oboseala se lasa simtita pe chipul ei...obosita si trista ii lasa in priviri un fel de teama ca nu-si reusea duce aspiratiile mai departe. Facea totul cei statea in puterile ei, incerca sa aduca speranta si liniste in sufletul care ia promis la altar o iubire vesnica, atunci cind valurile inspumate veneau ani in sir si rabufneau peste peretii casei noastre.

De aceea am indragit acest cuvint CASA ,deoarece simteam ca acolo e valoarea mea si nevoia celor din jurul meu.

Domnu ma chemat sa fiu o sotie si o mama in primul rind...este atit de important incit toate celelalte  trebuie sa mearga la marginile drumului

SUNTEM MAME BINECUVINTATE LASIND IN URMA NOASTRA O MOSTENIRE EVALVIOASA.

Amy