O greseala pe care cu totii o facem

  Nu, te rog eu, nu-mi da statutul de om bun pentru că atunci voi risca să ajung în două extreme. Fie voi ajunge să cred şi eu ce spui, şi-am să mă consider un om bun care-i iubeşte din tot sufletul pe ceilalţi, fie voi ajunge în cealaltă extremă în care am să plec ochii şi-am să mă închid într-o cochilie, de ruşine că nu pot să ajung la standardele la care m-ai urcat.

     De m-aş considera un om prea bun, nu aş mai lupta pentru curăţirea sufletului şi detoxifierea necesară a inimii. Aş avea impresia că e bine şi aşa, că e acceptabil să port ură în inimă, să târâi după mine resentimentele şi că Dumnezeu nu e decât Acel la care aş alerga doar ca să-i cer din când în când câte ceva. Nu L-aş considera motivul pentru care eu aş fi un om bun, şi nici nu L-aş impleca în procesul meu de creştere personală. Aş lua totul de-a gata şi aş considera că le merit pe toate, pentru că, nu-i aşa, eu sunt un om bun. Aşa mi s-a spus, aşa am început să cred. Aş face gesturile de bunătate doar de ochii lumii şi aş îmbrăţişa un copil nu ca să-l opresc din plâns, ci pentru că mi s-ar părea un gest potrivit, pe care l-ar face un om bun. M-aş considera bun exact aşa cum sunt, fără să consider necesară cioplirea caracterului. Dacă aş primi statutul de om bun de la tine, în sinea mea aş râde în hohote. gândindu-mă cât de întuneric e în locul în care ar trebui să fie lumină.

      Dar de mi-aş pleca ochii şi aş simţi că mă simt presat de datoria de a fi om bun, doar pentru că am primit acest apelativ, din nou nu va fi bine. Aş începe să mă ascund tot mai mult în propria-mi piele, până când nu voi lăsa să iasă la iveală decât mici crâmpee de îndrăzneală. Aş face asta, sau aş fi un om rău de tot, aş face gesturi nepotrivite, astfel încât să realizezi că ai dat apelativul greşit, omului greşit. Ţi-aş striga în faţă că tu nu ştii nimic, că în mine se ascunde o întreagă armată de gânduri rele pe care încerc să le controlez, şi că atunci când tu îmi spui că sunt un om bun, e ca şi cum mi-ai da o palmă peste faţă. Nu pentru că nu mi-aş dori această adresare, ci pentru că aş realiza că am primit-o pe nedrept, aş considera-o ca furată de pe buzele tale, furată de falsitatea mea. Nu aş privi către Dumnezeu deloc, pentru că nu aş îndrăzni să-mi ridic ochii. Mi-ar fi prea ruşine să privesc spre El, ştiind că în acele momente în care eu am primit eticheta de om bun, El vedea cu adevărat cine sunt eu. Cum poţi să priveşti spre un Om care vede că în timp ce arăţi partea bună, cea rea stă ghemuită şi cuibărită la cald în inima ta?

     Aşa că, dacă îmi vrei binele, nu-mi da nici un statut. Nu spune de mine că sunt un om bun, pentru că s-ar putea să mă nenoroceşti. Însă nu spune de mine nici că sunt un om rău, pentru că s-ar putea să-mi zdrobeşti spiritul. Nu mă eticheta. Nu mă pune pe un piedestal. Nu mă aplauda şi nu mă acuza. Alege să nu mă determini să iau decizii sau să acţionez conform celor spuse de tine. Indiferent ce-ai observa în mine, să ştii că în fiecare dintre noi stă un om bun şi unul rău. Depinde pe care-l laşi să preia controlul. Iar dacă, doar dacă ar fi să aleg dintre cele două “dezastre” de mai sus, l-aş alege pe-al doilea, pentru că atunci când te crezi un păcătos, există probabilitatea ca paşii tăi să se îndrepte spre sfinţenie. Dar atunci când deja te consideri un sfânt, paşii tăi s-ar putea să calce pe altă cărare…

(Alina Ilioi)

Totu porneste din inima...

Am visat…ca in sufletul nostru purtam o comoara bine ascunsa intelegerii pamintene . Aceasta comoara este ascunsa printre mindrii . Si din aceste mindrii pornesc drumuri gresite care ne duc departe de ea . Am mai visat ca pentru a atinge aceasta comoara este necesar a ne impaca cu mintea noastra ca ea , mintea ,sa poata fabrica ginduri bune ,linistitoare . Cu ajutorul acestor ginduri frumoase ne vom exprima intr-un grai cu clinchete de clopotei . Si asa ne va auzi tot pamintul . Si pamintul ne va da stiinta lui care vine din cunostiintele Tatalui . Asa vom invata sa intelegem ca tot ceea ce ne inconjoara sunt lectii de viata . Oamenii , intimplarile , vorbele , cartile , situatiile in care ne aflam ne sunt daruri . Asa ne vorbeste Dumnezeu prin darurile  Sale  . Si noi suntem daruri  si plantele sunt daruri  , pietrele , animalele ,pasarile , toata creatia este un singur dar in fel si chip . Si dupa cum este darul este si lectia vietii. Din acelasi pamint iau viata toate . Insa nu toate seamana intre ele . La fel si oamenii . Fiecare are drumul sau . Totul insa este unul si unul se afla in atentia care o daruim creatiei lui Dumnezeu . In aceasta atentie se afla tot adevarul vietii.  Fii atent la tot ceea ce se afla in tine si in jurul tau si vei descoperi clipa eterna . Ia aminte la natura si anotimpuri ,la apa si vint . Vezi interiorul tau si simte-l cu inima . Vezi situatiile in care te afli  si judeca-le cu sufletul . Cind inima ta se zbate cu putere este clar ca nu esti in accept cu drumul tau . Cind radiezi de iubire Dumnezeu insusi te binecuvinteaza si-ti binecuvinteaza lucrul miinilor tale . Invata sa te percepi pe interior mai intii . Apoi invata exteriorul , tot ceea ce se manifesta ,de ce si cum iti vorbeste ? Tu cum raspunzi la ceea ce primesti ? Este pace in inima ta / Esti pe drumul cel bun . Este tulburare/ Ia aminte de unde soseste aceasta stare si detaseaza-te ,nu-ti face bine . Cind iti doresti ceva cu tot sufletul Dumnezeu lucreaza cu tine pentru realizarea dorintei tale . Doar fii in acord cu inima ta . Pentru a deveni mare este necesar sa fii mic . Totul porneste din vale . Dealul urcat in forta te doboara . Cind urci lin , cu atentie ,totul ramine viu in inima si in mintea ta.  Iar bucuriile  vin rind pe rind . Cind ai totul uiti bucuria lucrurilor marunte .Uneori Dumnezeu iti schimba drumul . Poate te atentioneaza ca poteca este gresita . Cind esti cazut vezi mai bine pentru ca ai atentia si ochii deschisi ,nu esti luat de valul fericirii iluzorii . Poti merge fericit prin viata, este perfect ,insa nu-ti inchide ochii . Suntem obisnuiti sa cautam doar acolo unde stim . Oare nu mai exista si altceva? Necunoscutul , iata o noua existenta . Ne temem ca ne pierdem viata , cunoscutii , averile . Oare nu sunt deja pierdute ?.. Le mai avem un timp insa niciodata definitiv .. Pentru ca nu ne apartin . Ele apartin timpului . Insa uitam sa ne temem de nestiinta , de ignoranta de necunoscutele carari ale divinitatii . Uitam ca absolut totul are un miez [un suflet ] . Chiar si pamintul si toata roca si tot nisipul . Si vintul si apa si totul…Totul este o traire , un Dumnezeu . Insa fiecare traieste in felul sau ,se dezvolta in felul sau si moare in felul sau . Degeaba te grabesti in viata si iti pierzi rabdarea . Drumul ramine acelasi pentru fiecare cu bunele si celelalte ale sale . Fiecare om are un vis . Creatia insasi este un vis . Degeaba tot cautam noi sa intervenim in vietile altora si sa le schimbam dupa vointa noastra …ce desertaciune …Universul este si cu visul meu si cu visul celorlalti . Fiecare raspunnde de povestea sa . Iar fiecare personaj , daca va trebui sa faca parte din visul tau va fi acolo prezent chiar daca iti place sau nu iti place . Este legea evolutiei . Ea sta scrisa in  semnele timpului ,ale vintului , ale pasarilor ,a intregii naturi . Si traind in pace cu toate legile nescrise ale naturii , ale intregului univers vom fi in pace si cu noi , cu miezul nostru . Tu poate ai o solutie pentru visul tau . Dumnezeu le are pe cele mai  perfecte . Nu se poate urca decit prin actiune ,de jos in sus . Si, precum in cer asa si pe pamint, este ceea ce ne indica clar ca mai exista si alte lumi . Insasi propria existenta ,prin faptul ca suntem locuiti in interiorul nostru ,demonstreaza existenta unui univers multiplu . Si avem o inima care stie totul . Doar daca vom invata sa o ascultam vom sti ca acolo unde este ea acolo suntem si noi , acolo este adevarul despre noi . Fiecare clipa in care simti ca ai o chemare este clipa intilnirii cu Dumnezeu care iti spune ceva . Asculta ce iti transmite , vezi unde te cheama . Raspunde-i , spune-i ca ai inteles unde trebuie sa mergi , in ce directie sa o apuci . Noi cautam lucruri complicate, avem impresia ca Dumnezeu vorbeste alta limba . Ce gresit inteles. Dumnezeu vorbeste inimii noastre in intelesul nostru . Doar atentia noastra nu este acolo unde trebuie .Fii prezent in viata ta . Vorbeste cu inima ta pentru ca acolo sta Dumnezeu .Spune-i si plingi ca doresti iubirea pierduta prin tine . Atunci cind un om evolueaza , evolueaza toti cei din jurul sau , insasi lumea evolueaza . Nu te amesteca cu drumul altuia pentru ca nu ai sa il mai gasesti pe al tau . Vei fi atent la drumul tovarasului tau si astfel iti vei pierde atentia si pierzind atentia te decuplezi de la invataturile inimii tale . Tot ceea ce faci a fost scris in tine asa cum sunetul marii sta scris in cochilia melcului de pe plaja . Orice posesiune materiala ai avea , nu iti va fi de folos pentru a amina sau a mitui  moartea . Acolo plecam cu minile goale si cu lectiile pe care singuri ni le-am scris in cartea vietii. Numai framintarile ,  de orice natura ar fi ele ,ne impiedica sa vorbim cu inima si sa-i   ascultam cu atentie povata . Acolo in inima sta minunea vietii , iubirea . De aceea inima vorbeste glasul lui Dumnezeu pentru ca in iubire se petrece toata taina creatiei . Si cind totul se petrece incepe rugaciunea . Pentru ca rugaciunea este iubire si de aici incep minunile . Noi suntem minuni fara sa stim . Si putin cite putin , incet ,ne trezim din visare in traire . Acum nu mai visez , acum traiesc . Inima mea este cu toti si voi toti sunteti in inima mea . Acum incepe rugaciunea .incepe iubirea ..evoluam ..Nu ne mai temem pentru ca am invatat sa ne ascultam inima .