O plutire...

O plutire...

miercuri, 25 septembrie 2013

IUBIREA POATE TRANSFORMA VIATA

"Sa nu vezi in dusmanul tau decat un prieten ratacit" - Pitagora

Daca ne-am aminti de fiecare data cand cineva ne raneste ca acel om sufera el insusi in propria sa viata, atunci am fi mai ingaduitori cu acesta. Am constientiza ca de cele mai multe ori nu este nimic personal la mijloc, ci pur si simplu suntem supusii inconstientei si suferintelor noastre proprii si ale celor din jur.

Numai un om care sufera este capabil sa provoace suferinta. Un om impacat cu sine insusi nu poate provoca decat armonie, iubire si bucurie. Cand o persoana care sufera isi arunca propria suferinta asupra noastra, prin gesturi sau cuvinte inconstiente, care ne provoaca si noua suferinta la randul nostru

*╰╮. ≀ .╭╯
. ⌣⌢ (ˆ◡ˆ) ⌢⌣ 
. ☾ ╭╯˙≀˙╰╮




"Atunci cand va aflati intr-o situatie dificila, cautati sa-i cereti lui Dumnezeu sa va arate cum iubeste El. Eu am facut aceasta odata. Meditam in inima mea asupra iubirii lui Dumnezeu si i-am cerut sa intre in inima mea, astfel incat sa inteleg cum sa iubesc asemeni Lui. Am fost binecuvantata cu miracolul de a simti cum iubeste Dumnezeu viata prin inima mea [....] Thomas Merton  El a scris: "Atunci am vazut dintr-o data frumusetea secreta din inimile lor, i-am vazut asa cum sunt ei in ochii lui Dumnezeu. Daca ar putea sa se vada asa cum sunt ei cu adevarat! Daca am putea cu totii sa ne vedem unii pe altii in acest fel, razboaiele si dusmania nu ar mai fi necesare, nu ar mai fi loc pentru cruzime sau lacomie"
 Daca cumva ai cerut vreun ajutor sau vreo ghidare divina in aceasta perioada, s-ar putea ca Dumnezeu sa-ti vorbeasca acum si sa-ti aduca in cale ceea ce ai nevoie sa cunosti pentru a-ti rezolva dificultatile. Lasa ego-ul deoparte si deschide-ti inima. Lasa iubirea sa te transforme si sa-ti schimbe viata. Lasa iubirea sa te readuca aproape de oamenii dragi sufletului tau.

"Ce clipa sublima cand simti ca poti topi in focul iubirii tale toate rautatile celor din jur!" - Zamfira Deac
...Amy


SUNAM CERUL...ALO,CERUL !

Sunăm, ne apelăm, ne conectăm
Şi de semnale-i saturat eterul;
Comunicăm febril, dialogăm
Şi, prinşi de-acest vârtej, prea des uităm
Că mai avem un fir direct cu Cerul.

Pământul ne-a rămas parcă prea mic
Căci anulând distanţe, cu-ndrăzneală,
Vorbim mai mult, spunând ades...nimic,
Ne-apropie omniprezentul „clic”
Dar ne despart prăpăstii de răceală.

Sunăm să cerem şi să oferim,
Avem agenda supraîncărcată
Cu prieteni, cunoscuţi sau anonimi
Şi-n dialog steril ne irosim
Iar linia spre Cer e neglijată.

Tatăl ceresc aşteaptă răbdător
Să-L mai sunăm, să-I spunem ce ne doare,
Să-I cerem, cu credinţă, ajutor,
Să-I mulţumim că e îndurător,
Să-L lăudăm în sfântă închinare.

E dialogul binecuvântat
Când pe genunchi avem conexiune
Cu Cerul, niciodată ocupat,
Cu Cerul ce răspunde garantat,
Cu Ceru-n dialogul rugăciune.

Mereu deschis, mereu având semnal
Şi peste tot având acoperire,
Acest serviciu unic e vital
Iar dialogul, strict spiritual,
Ne-mbogăţeşte în dumnezeire.

Sunăm, ne apelăm, ne conectăm
Şi de semnale-i saturat eterul
Dar, prinşi de-acest vârtej, să nu uităm
Că doar de pe genunchi înaintăm,
Dialogând neîncetat cu cerul. Amin

Autor: Simion Felix Marţian
...Amy