Inceput de primavara in geamu vostru...

m folosit un borcan de sticla ,prins cu sîrma si împodobit cu decupaj ,va crea o frumoasa si liniste  primavara la fereastra voastra.

Pt.ca zăpezile de pretutindeni se mai zaresc ici pe colo, geamul nostru poate face o schimbare nostalgica în calitatea luminii.

Soarele a venit la ferestrele noastre pentru a ne aduce cu ea ceva diferit,...fericirea.

Zăpada tinerii Zîne dă topire zăpezii care alimentează solul grădinii noastre prevestind cu bucurie buclucasii ghiocei că primăvara se află chiar la usile noastre.

hiar daca lalele nu sunt înca trezite sau pregătite pentru a ne saluta în grădini - am trecut prin piată pentru ami creea propria mea primavară in fereastră, deoarece aceasta luna a adus in viata mea soarele  fetitei mele cărei îi doresc un drum numit fericire, un soare numit iubire, si binecuvintare numit D-zeu...

Aceasta este o metoda  bună de a folosi borcane reciclate - fiecare isi alege mărimea, forma dorită.

Următorul pas este modul de a crea mînerul borcanului cu care îl agatăm

Alegem dimensiunile dorite a mînerului în functie de cit doriti să atîrne la geam sau usa, modelind sîrma de cum se vede mai sus în poză

Învîrtim în jurul gîtului borcanului de două ori, înainte de fixarea acestuia trecem toarta, asigurîndu-ne ca este fixată si legată bine.

Acum trecem la partea distractivă:

pentru a decora vasul de sticlă, alegem imagini de hîrtie florate sau ce ne place...

lipim si pe o parte si pe alta pentru a sigila imaginea dorita

...cînd imaginea este lipită luăm o cîrpă umedă pentru a sterge lipiciul ce a iesit în jurul imaginei decupate si aplicate.

...terminăm tot cu o cîrpa dar uscată pentru a lunstrui sticla - asigurîndu-ne că ultimele resturi de lipici dispar.

...se adaugă în vas apă si minunatele lalele....si acum puteti simti cu adevărat de o vedere primăvăratică la ferestrele voastre.

ceasta notă de primăvară în ferestrele noastre nou-soare umplută de prospetimea primăverii a adus la camera de zi a ferestrei mele pace...

Este minunat de a avea un vas agătat manual cu prospetimea florilor de primavară amplasate la camerele dormitorului si de ce nu a bucatariei noastre unde noi ca femei petrecem mai tot timpul nostru...

gustati din acest farmec si veti simti pace ,liniste, caldura si de ce nu din aceasta liniste si priveliste se naste o convorbire cu domnul nostru care ne vorbeste mereu prin diferite metode noua femeilor cită valoare avem si cită responsabilitate se pune pe umerii nostri ,pentru a tine fam.aproape linga noi in fericire,sclipiri de zîmbete ,intelegere si binecuvintari ceresti...

ată  o arta simplă ,pentru a aduce sentimente fericite, luminoase de primăvară la fereastra si usa noastră într-un mod natural si economic.

...va doresc multa pace in sufletele voastre dragi

...in mijlocul furtunilor vietii

emult am citit o poveste despre un vapor cu aburi aflat pe mare,care urma să intre în scurt timp într-o furtună.Toti cei de pe vas sau adăpostit în cabine.Însa un pasager a venit la căpitan cu o cerere ciudată: dorea să fie legat de un catarg ca să rămîna pe punte.

Căpitanul încremenit dorintei lui stîngace,i-a îndeplinit dorinta.

Vaporul a intrat în ghiarele furtunii.Timp de patru ceasuri,vîntu a aruncat necrutător valurile mării peste bordul vasului.Pasagerul stătea acolo paralizat,neputincios.

Stiuse de la bun început că avea să fie teribil de înspăimîntat.Stia că nu ar fi fost în stare să rămîna pe punte dacă ar fi avut de ales.

Dar,asa cum avea să mărturisească mai tîrziu,dorinta lui era să vadă cum e furtuna în realitate.

Să simtă furtuna,să se lase prins în vîltoarea ei,pînă cînd avea să devină una cu ea.

ot asa a fost viata mea _ am cerut soartei să merg pe un drum care la început mi se părea usor de realizat.

Acest drum a început cu începerea unui nou ciclu de viată...cererea in casatorie,bucuria si fericirea erau acolo în inima mea pentru că pentru prima oara mă simteam om cu valoare,acceptat si iubit.

Dorinta de a fi legată pe acest vapor al vietii se începuse cu furtună ,pe o parte iubită, pe de altă parte respinsă si neacceptată de către fam. mea.

Cu toate astea am biruit furtuna si am scos soarele...

adevărat e că acest soare mi-a dat mult de furcă,pentru-că trebuia să-l tin la început cu un lant ,iar pe parcurs mă luptam să-l închid prizonier în locasul inimii mele.

A fost greu, deoarece eram singură si neajutorată,mă clătinam în stînga si în dreapta,încrederea în mine se scurgea zi de zi,an de an...neputinta mă însotea la orice pas.

Cînd am simtit presiunea asupra vietii mele am strigat cu credintă în sus să-mi dea putere si ceva ce mă putea salva pentru a nu mai fi nevoită să tin prizonier soarele pentru-că mai avea nevoie de el si altcineva.

Asa că la strigătul meu, la sfîrsitul unei luni friguroase ,dar care prevestea si începutul unei luni de primăvară a sosit pe lume o mogîldeată de fetita, cu un nume dulce si frumos Candy Naomi.

De atunci am dat drumul soarelui ...si el mi-a multumit si mi-a răsplătit facerea de bine aducînd în fiecare dimineată o rază de soare ce inunda inima si căminul meu.

upă această experientă a furtunilor vietii, m-am întors în atelierul inimii si a mîinii mele pentru a picta si scrie un tablou valoros,care suprindea forta uluitoare a elementelor naturii.Am înteles pe deplin furia furtunii numai după ce am dat piept cu ea.Am pictat si asternut prin scris această furtună ,pentru-ca am simtit pe pielea mea asprimea vîntului,bătaia ploii,zgîltîierea vasului,izbitura valurilor si bubuitul asurzitor al trăsnetelor în întunericul noptii

...Si cu toate astea întorcîndu-ma înapoi la anu în care printr-o simplă încercare a vietii mele D-zeu a avut un plan cu mine.Eram în anii de liceu în care zilele se scurgeau cu mare durere.

Singură aflată,fără protectia părintilor,lasată în mîna soartei, lipsită de iubire, mîngîiere,de întelegere, ...hotarîsem ca în vacanta de iarnă să nu mă mai întorc acasa.Neîntelegerile dintre părinti duceau spre divort,iar eu nu puteam  să mă împac cu acest gînd asa că mi-am deschis inima si pentru prima oară in viata mea am avut curajul să spun ceea ce simt părintilor mei,în mod personal mamei mele.

Mesagerul porumbel ce a în mînat scrisoarea mea în mîna părintilor mei a adus tăcere pe perioada vacantei - eu aflîndu-mă la o bună prietenă,colegă de internat în jud. Maramures.

Aici am cunoscut cu adevărat pe D-zeu.Cu toate că duminicile le petreceam cu tata in special la biserica ortodoxă, nu intelegeam prea multe, de fapt nu cunoasteam nimic.

Aici prietena mea ma dus la neamurile,bunicii ei.Era o atmosferă necunoscută mie, ne-mai-întîlnită pînă atunci.În afara de ortodoxi si catolici nu stiam că mai exista si alte religii.Îmi aduc aminte era o iarnă aspră, pasii scîrtîiau sub tălpile noastre , nasul prindea promoroacă si se lipea dar... nimic nu mă înspăimînta, nici frigul nu-l simteam pentru-că nu mă aflam acolo prezentă.Gîndurile mele zburau către casă frămîntîndu-mă si întrebîndu-mă:Oare au înteles a mea scrisoare?!

Deodată am fost smulsă din visul si gîndurile mele, spunîndu-mi să nu mai fiu asa tristă că vom păsi pragul bunicilor si lor nu le place. Adevărul că pasind pragul acelei case, am simtit ceva foarte interesant, ca si cum simteam că ma e cineva lîngă mine, ca si cum mi-ar acorda protectie, căldură si o usurare.

Atunci nu am înteles ce se petrece cu mine,timpul mi-a dezvăluit acest mister.

Timiditatea, frica nu-mi dădea voie să mă misc din pragul usii - dar... o voce blîndă,un bătrîn înalt cu păr cărunt si o fată senină mă ia de mînă, îmi dă haina jos si mă pofteste la masă,era ora la care serveau micul dejun.

Ochii mei nu se mai ridicau din pămînt ,eram la o masă imensă de mare cu tineri, copii , vîrstnici nici acuma nu le stiu numărul lor...dar...stiu ca vorbeau frumos si erau politicosi.Lîngă mine înca mai simteam acea prezentă, eram derutată deoarece auzeam cum îmi sopteste :

Nu-ti fie frică,ei te cunosc si te vor ajuta! Asa a si fost.

Masa sa umplut cu bunătăti,asteptam  ca toti să înceapă să mînînce dar... surprinderea cea mai mare a fost cînd toti se tin de mînă si începe să se roage.

Atunci am simtit că puterile mă lasă, oricît încercam nu puteam să-mi ascund lacrimile, ele curgeau suvoi, în jur nimic nu mai auzeam pînă ce o mînă mă atinge pe umar si cu o voce caldă îmi spune la ureche :

Nu te teme dragă copilă, Domnu te iubeste, frica si suferinta ce e în inima ta va fi usurată si rezolvată! Ma pupă pe frunte ca un tată si înca o dată îmi spune că esti copila mea si te iubesc.

Ochii nu mai vedeau înaintea mea, iar gîndul a zburat cu un egoism si răutate întrebîndu-mă:

De ce tatăl meu nu a făcut asta niciodată?De ce oare nu-mi amintesc vre-o dată să fi auzit din vocea tatălui meu acest cuvînt te iubesc copila mea?De ce oare nu am auzit-o nici de la mama mea?

Erau mereu reci si tăcuti - cu sigurantă nu le întelegeam durerea din inima lor, doar atît cînd ceva nu era în regulă cu ei unu se îmbăta si altu pleca si atmosfera casei devenea rece , uneori atît de rece că îngheta totu în jur.

n fine... stiu doar că acel an a fost un an în care am fost salvată si tot în acelasi timp a fost salvată si casnicia părintilor mei.

Acea vacantă de iarnă a fost un nou început din viata mea.

Experientele au curs suvoi, nu mă mai simteam  atît de singură, mereu aveam cu cine vorbi si mereu si mereu simteam si vedeam cum eram ajutată de o mînă invizibila  caldă si iubitoare.

 trebuit să cunosc furia furtunii...a trebuit să dau piept cu toate provocările vietii...a trebuit să rabd toate chinurile si toate suferintele pînă în acea clipă.

Am înteles si am simtit pe pielea mea că atunci cînd mă simteam singura Isus mă întelegea, pentru-că si EL S-a simtit singur atunci cînd oamenii îl respingeau.

Te-a trădat cineva? Te doare sufletul?

si pe Isus L-a durut sufletul cînd a fost trădat de unul dintre cei mai buni prieteni ai Lui.

Durerea îti străpunge sufletul?

Si trupul Lui a fost străpuns de durere pe cruce.

Ispitele par a te coplesi cu totul?

Isus s-a confruntat cu cele mai înversunate ispite din partea lui Satana.

El te întelege!

El a rămas în toate credincios!

De aceea cere copilă păcătoasă PUTERE, CREDINTA si IERTARE!

Vin la el cu toate suferintele si deceptiile, cu toate durerile si ispitele mele...

                                                                          ...

Schimb emoţia din duşman în amic, o trăiesc şi o înlocuiesc cu ceva bun. Jelesc ce am de jelit şi merg mai departe!

„Dacă vrei să construieşti un vapor, să nu începi prin a-i trimite pe oameni după lemne, cuie, unelte, sfori şi alte materiale. Învaţă-i întâi să tânjească după marea îndepărtată, nesfârşită.”(Antoine de Saint-Exupery)

intea noastră consumă multe resurse şi se adaptează zilnic la noi trăiri, la noi provocări. Mintea este un panou pe care proiectăm mereu vrute şi nevrute. Inconştientul e un loc unde adeseori nu ai vrea să intri, un loc plin de conflicte nerezolvate purtate încă din copilărie. Şi paradoxal, în inconştient există toate resursele necesare pentru a supravieţui. Inconştient pozitiv, inconştient psihanalitic. Logică inconştientă versus logică conştientă (emoţii, acţiuni, gânduri, credinţe). Inconştientul munceşte la maximum doar ca să stai cu ochii în tavan, de pildă. E o falsă senzaţie că stai şi nu faci nimic. Pentru a face sau a nu face, se depune acelaşi efort pentru că inconştientul nu se opreşte niciodată. Cu inteligenţa noastră ne creăm singuri probleme pe care încercăm să le rezolvăm.

Când ai un ciocan în mână vezi cuie peste tot! Atunci când ne învinuim singuri pentru diferite lucruri pe care le-am gândit sau le-am făcut cândva, adeseori nici nu mai avem nevoie să fim acuzați de alții. Știm să o facem „bine”, uneori prea bine! Factorul de insecuritate a responsabilizării propriei conştiinţe poartă dureri ale eului moral. De tine însuţi nu te poţi ascunde şi mai devreme sau mai târziu travaliul de a te privi aşa cum eşti trebuie înfruntat şi acceptat. „Sentimentul ruşinii” reprezintă sensibilitatea morală a dorinţei de îndreptare, de schimbare în mai bine, de creştere armonioasă. Dezlegi, eliberezi, corectezi, protejezi. Gândeşti altfel despre tine în relaţie cu eu-tu-situaţie. E alegerea ta! Menţinerea iertării înseamnă corectarea mentalului de fiecare dată când mă trezesc în „contracte”. Observarea propriei dependenţe şi alegerea de a pleca din „baltă”. Schimbarea ta declanşează schimbarea celuilalt. Dă-ţi voie şi alege să ieşi din buclă.

Într-un sistem o problemă rămâne o problemă pentru că fiecare îşi joacă rolul. Ne învârtim, dar nimeni nu pune degetul pe buton, pe rană. Cine crede că deţine adevărul e un tiran şi avem destule exemple în istoria lumii de oameni care credeau că deţin adevărul şi ce au făcut cu acel adevăr. Au murit cu adevărul între dinţi, pătat cu sânge. De acolo încă mai picură şi pe alte pagini ale conştientului colectiv. Toată viaţa învăţăm şi la sfârşit tot neînvăţaţi murim. Am învăţat de curând că uşa se deschide în două părţi şi fiecare e liber să aleagă dacă o închide sau o deschide. Şi nu trebuie să te simţi vinovat sau dator pentru asta! Viaţa te obligă, te dă cu nasul de realitate. Poate ai ceva de învăţat, poate ai ceva de iertat…

Nu poţi controla comportamentul celuilalt şi nici comportamentul celuilalt nu îţi dă ţie valoare. Stăm în viitor visând, sau în trecut regretând. Copiii stau în prezent și sunt conectați mereu la tot ce e viu. Chiar dacă îţi place o haină foarte mult şi corpul creşte şi nu mai încapi în ea, la un moment dat e nevoie să te dezbraci de ea şi să-ţi cauţi haina. Mergi odată cu schimbările din viaţa ta. După cum certificatul de căsătorie nu îți oferă un certificat de garanție, tot la fel nu poţi controla totul prin „contracte” cu tine sau cu cei din jur. Oricând poate apare neprevăzutul şi e nevoie să fii pregătit emoţional şi mental pentru orice. Trecem prin toţi paşii pierderii, travaliul pierderii (şoc, negare, tristeţe, acceptare) şi gustăm iertarea, pacea şi speranţa. Pisica nu face depresie pentru că nu a prins şoricelul, ci mai încearcă iar şi iar şi iar…

Comunicarea este o formă exterioară a unei realităţi interioare. Unii oameni sunt bronzați pe trup, alții sunt bronzați pe suflet. Unii au cicatrici pe suflet, alții au cicatrici pe trup, însă omul trebuie iubit cu răni cu tot. Iubeşte şi rana şi pe cel ce a făcut rana! Nu ajută să găsim un vinovat şi să plângem de milă victimei, ci să căutăm soluţii reale. Dacă e să ne luăm „după ochi pentru ochi”, toţi rămânem orbi. Nu ai putut ventila sau nu ai putut vorbi despre ce ai simţit atunci, e un început bun să vezi cine eşti acum, ce s-a dărâmat şi ce a rămas în picioare. Schimb emoţia din duşman în amic, o trăiesc şi o înlocuiesc cu ceva bun. Jelesc ce am de jelit şi merg mai departe! Lacrimile se transformă în gânduri şi devin parcă un organ interior care ne ajută să vedem mai bine. Te dor strămoşii? Nu uita că sentimentele îngropate de vii nu mor niciodată!

Povestim crude sau coapte, dar e o muncă de arheologie interioară. Avem nevoie să ne îndreptăm oasele minţii şi sufletului pe o gândire magică. Nu putem pune mintea în clor, dar putem ierta, putem face oricând „actualizare”  la „programul” nostru interior. Iertarea dă naştere la sentimente, gânduri, comportamente pozitive. Şi esuper ofertă să-ţi faci acest cadou! De astăzi, nu de mâine.´(ieromonah Hrisostom Filipescu)

...

Azi vorbim de iubire...

zi întreaga lume vorbeste,se bucură de această zi specială...desi ca de obicei împart această bucurie cu copii mei prin diverse activităti ,ocupînd timpu si mintindu-l că viata poate merge si singură.

O lumînare poate da diferite culori dacă o privesti în adîncul ei- tot asa si ochii nostri,dacă încercăm să ne cufundăm în adîncul lor poti descifra diferite culori,forme...putem simti căldură ,sinceritate.

Acum sustin acest lucru privind mînutele ,ochii,inima copilului meu care a pus atîta dragoste în creatia acestui mic cadou ,dar care are o semnificatie ce prin cuvinte nu pot fi spuse.

zi oamenii vorbesc între ei de iubire...dar...eu azi asi vorbi despre acest subiect privind dintr-o alta directie.

Pentru-că inima mea nu împarte aceste clipe cu cineva, gîndul meu a fugit la Dragostea lui D-zeu pentru mine... si la Dragostea mea fata de D-zeu ,care ar trebui să aibă loc in viata noastră, a mea si a ta.

D-zeu este dragoste!

Cele mai mari porunci date, e sa iubesti pe Domnu cu toată puterea,sufletul,inima ... si sa ne iubim aproapele ca pe noi însine.

Daca nu avem dragoste nu suntem nimic!

Cînd ne gîndim doar la dragoste si în jurul nostru lucrurile din lumea noastră merg prost ,apelăm cu întrebări răzbunătoare la D-zeu si bunătatea Sa.

Noi (eu) credeam că El,fie închide ochii la ceea ce ni se întimplă...sau că nu ne-ar iubi  cu adevarat.Această procedură am călcat-o si eu din urmă crezînd si răzbunînd.

ar... dacă mă gîndesc la rezultatele de dragoste într-o relatie bazată pe emotie,ea nu ar putea fi întemeiată pe credintă adevarată.Dar trebuie sa-mi amintesc mereu si mereu că în acest timp ce D-zeu este iubitor, milostiv este deasemeni pur si simplu drept si sfînt

Frica de Domnu duce la întelepciune!

îte dintre voi doamnelor doresc întelepciune în rolurile noastre ca crestine,sotii, si mame?

Frica de Domnu duce la acest lucru!

Proverbe 9:10

Începutul întelepciunii este frica de Domnu si stiinta sfintilor este priceperea.

Frica de Domnu duce la viată !

Proverbe 19:23

Frica de Domnu duce la viată,si cel ce o are petrece noaptea sătul, făra să fie cercetat de nenorocire.

De asemenea trebuie sa ne amintim că:

D-zeu pedepseste pe cei care îi iubeste!

Evrei 12:5-11

Cu siguranta nu ne place ideea de am fi pedepsiti,dar biblia spune clar dacă nu suntem pedepsiti atunci noi nu suntem cu adevarat copii lui D-zeu.În timp ce ar trebui să iubim pe Domnu cu toată fiinta nostră,să ne amintim că frica de Domnu este de fapt un bun lucru care duce la viata si întelepciune.

cest prag al iubirii îl petrec cu copii mei si doresc ca si ei la rîndul lor sa emane iubire în jurul lor ,nu numai pentru o zi ca aceasta, ci pe pe parcursul întregii lor vieti.

Amy.