...in mijlocul furtunilor vietii

emult am citit o poveste despre un vapor cu aburi aflat pe mare,care urma să intre în scurt timp într-o furtună.Toti cei de pe vas sau adăpostit în cabine.Însa un pasager a venit la căpitan cu o cerere ciudată: dorea să fie legat de un catarg ca să rămîna pe punte.

Căpitanul încremenit dorintei lui stîngace,i-a îndeplinit dorinta.

Vaporul a intrat în ghiarele furtunii.Timp de patru ceasuri,vîntu a aruncat necrutător valurile mării peste bordul vasului.Pasagerul stătea acolo paralizat,neputincios.

Stiuse de la bun început că avea să fie teribil de înspăimîntat.Stia că nu ar fi fost în stare să rămîna pe punte dacă ar fi avut de ales.

Dar,asa cum avea să mărturisească mai tîrziu,dorinta lui era să vadă cum e furtuna în realitate.

Să simtă furtuna,să se lase prins în vîltoarea ei,pînă cînd avea să devină una cu ea.

ot asa a fost viata mea _ am cerut soartei să merg pe un drum care la început mi se părea usor de realizat.

Acest drum a început cu începerea unui nou ciclu de viată...cererea in casatorie,bucuria si fericirea erau acolo în inima mea pentru că pentru prima oara mă simteam om cu valoare,acceptat si iubit.

Dorinta de a fi legată pe acest vapor al vietii se începuse cu furtună ,pe o parte iubită, pe de altă parte respinsă si neacceptată de către fam. mea.

Cu toate astea am biruit furtuna si am scos soarele...

adevărat e că acest soare mi-a dat mult de furcă,pentru-că trebuia să-l tin la început cu un lant ,iar pe parcurs mă luptam să-l închid prizonier în locasul inimii mele.

A fost greu, deoarece eram singură si neajutorată,mă clătinam în stînga si în dreapta,încrederea în mine se scurgea zi de zi,an de an...neputinta mă însotea la orice pas.

Cînd am simtit presiunea asupra vietii mele am strigat cu credintă în sus să-mi dea putere si ceva ce mă putea salva pentru a nu mai fi nevoită să tin prizonier soarele pentru-că mai avea nevoie de el si altcineva.

Asa că la strigătul meu, la sfîrsitul unei luni friguroase ,dar care prevestea si începutul unei luni de primăvară a sosit pe lume o mogîldeată de fetita, cu un nume dulce si frumos Candy Naomi.

De atunci am dat drumul soarelui ...si el mi-a multumit si mi-a răsplătit facerea de bine aducînd în fiecare dimineată o rază de soare ce inunda inima si căminul meu.

upă această experientă a furtunilor vietii, m-am întors în atelierul inimii si a mîinii mele pentru a picta si scrie un tablou valoros,care suprindea forta uluitoare a elementelor naturii.Am înteles pe deplin furia furtunii numai după ce am dat piept cu ea.Am pictat si asternut prin scris această furtună ,pentru-ca am simtit pe pielea mea asprimea vîntului,bătaia ploii,zgîltîierea vasului,izbitura valurilor si bubuitul asurzitor al trăsnetelor în întunericul noptii

...Si cu toate astea întorcîndu-ma înapoi la anu în care printr-o simplă încercare a vietii mele D-zeu a avut un plan cu mine.Eram în anii de liceu în care zilele se scurgeau cu mare durere.

Singură aflată,fără protectia părintilor,lasată în mîna soartei, lipsită de iubire, mîngîiere,de întelegere, ...hotarîsem ca în vacanta de iarnă să nu mă mai întorc acasa.Neîntelegerile dintre părinti duceau spre divort,iar eu nu puteam  să mă împac cu acest gînd asa că mi-am deschis inima si pentru prima oară in viata mea am avut curajul să spun ceea ce simt părintilor mei,în mod personal mamei mele.

Mesagerul porumbel ce a în mînat scrisoarea mea în mîna părintilor mei a adus tăcere pe perioada vacantei - eu aflîndu-mă la o bună prietenă,colegă de internat în jud. Maramures.

Aici am cunoscut cu adevărat pe D-zeu.Cu toate că duminicile le petreceam cu tata in special la biserica ortodoxă, nu intelegeam prea multe, de fapt nu cunoasteam nimic.

Aici prietena mea ma dus la neamurile,bunicii ei.Era o atmosferă necunoscută mie, ne-mai-întîlnită pînă atunci.În afara de ortodoxi si catolici nu stiam că mai exista si alte religii.Îmi aduc aminte era o iarnă aspră, pasii scîrtîiau sub tălpile noastre , nasul prindea promoroacă si se lipea dar... nimic nu mă înspăimînta, nici frigul nu-l simteam pentru-că nu mă aflam acolo prezentă.Gîndurile mele zburau către casă frămîntîndu-mă si întrebîndu-mă:Oare au înteles a mea scrisoare?!

Deodată am fost smulsă din visul si gîndurile mele, spunîndu-mi să nu mai fiu asa tristă că vom păsi pragul bunicilor si lor nu le place. Adevărul că pasind pragul acelei case, am simtit ceva foarte interesant, ca si cum simteam că ma e cineva lîngă mine, ca si cum mi-ar acorda protectie, căldură si o usurare.

Atunci nu am înteles ce se petrece cu mine,timpul mi-a dezvăluit acest mister.

Timiditatea, frica nu-mi dădea voie să mă misc din pragul usii - dar... o voce blîndă,un bătrîn înalt cu păr cărunt si o fată senină mă ia de mînă, îmi dă haina jos si mă pofteste la masă,era ora la care serveau micul dejun.

Ochii mei nu se mai ridicau din pămînt ,eram la o masă imensă de mare cu tineri, copii , vîrstnici nici acuma nu le stiu numărul lor...dar...stiu ca vorbeau frumos si erau politicosi.Lîngă mine înca mai simteam acea prezentă, eram derutată deoarece auzeam cum îmi sopteste :

Nu-ti fie frică,ei te cunosc si te vor ajuta! Asa a si fost.

Masa sa umplut cu bunătăti,asteptam  ca toti să înceapă să mînînce dar... surprinderea cea mai mare a fost cînd toti se tin de mînă si începe să se roage.

Atunci am simtit că puterile mă lasă, oricît încercam nu puteam să-mi ascund lacrimile, ele curgeau suvoi, în jur nimic nu mai auzeam pînă ce o mînă mă atinge pe umar si cu o voce caldă îmi spune la ureche :

Nu te teme dragă copilă, Domnu te iubeste, frica si suferinta ce e în inima ta va fi usurată si rezolvată! Ma pupă pe frunte ca un tată si înca o dată îmi spune că esti copila mea si te iubesc.

Ochii nu mai vedeau înaintea mea, iar gîndul a zburat cu un egoism si răutate întrebîndu-mă:

De ce tatăl meu nu a făcut asta niciodată?De ce oare nu-mi amintesc vre-o dată să fi auzit din vocea tatălui meu acest cuvînt te iubesc copila mea?De ce oare nu am auzit-o nici de la mama mea?

Erau mereu reci si tăcuti - cu sigurantă nu le întelegeam durerea din inima lor, doar atît cînd ceva nu era în regulă cu ei unu se îmbăta si altu pleca si atmosfera casei devenea rece , uneori atît de rece că îngheta totu în jur.

n fine... stiu doar că acel an a fost un an în care am fost salvată si tot în acelasi timp a fost salvată si casnicia părintilor mei.

Acea vacantă de iarnă a fost un nou început din viata mea.

Experientele au curs suvoi, nu mă mai simteam  atît de singură, mereu aveam cu cine vorbi si mereu si mereu simteam si vedeam cum eram ajutată de o mînă invizibila  caldă si iubitoare.

 trebuit să cunosc furia furtunii...a trebuit să dau piept cu toate provocările vietii...a trebuit să rabd toate chinurile si toate suferintele pînă în acea clipă.

Am înteles si am simtit pe pielea mea că atunci cînd mă simteam singura Isus mă întelegea, pentru-că si EL S-a simtit singur atunci cînd oamenii îl respingeau.

Te-a trădat cineva? Te doare sufletul?

si pe Isus L-a durut sufletul cînd a fost trădat de unul dintre cei mai buni prieteni ai Lui.

Durerea îti străpunge sufletul?

Si trupul Lui a fost străpuns de durere pe cruce.

Ispitele par a te coplesi cu totul?

Isus s-a confruntat cu cele mai înversunate ispite din partea lui Satana.

El te întelege!

El a rămas în toate credincios!

De aceea cere copilă păcătoasă PUTERE, CREDINTA si IERTARE!

Vin la el cu toate suferintele si deceptiile, cu toate durerile si ispitele mele...

                                                                          ...