Da glas credintei tale atunci cind te rogi...

Nu vă îngrijoraţi şi nu vă temeţi de nimic, ci în orice circumstanţă şi în orice lucru, prin rugăciuni şi cereri(cereri specifice) cu mulţumiri, continuaţi să aduceţi la
cunoştinţa lui Dumnezeu nevoile voastre
(Filipeni 4:6, Versiunea Amplificată).

Trebuie să fii foarte specific atunci când Îi adreseziDomnului cereri în rugăciune; spune-I exact ce doreşti. Nu mulţi oameni ştiu cum să Îi adreseze cereri lui Dumnezeu în vreme de nevoie. Ei pur şi simplu se tânguiesc înaintea Lui, iar apoi se întreabă de ce rugăciunile lor nu sunt ascultate. Dacă vrei să beneficiezi de puterea extraordinară a lui Dumnezeu de a birui împotrivirile întâlnite în viaţă, trebuiesă fii specific în rugăciune.

În Marcu 10:46-52 găsim povestea unui orb numit Bartimeu, care nu mai contenea să strige către Isus ca să aibă milă de el. În mod normal, te-ai fi aşteptat ca Domnul să se apropie imediat de Bartimeu şi să îl vindece. Însă Isus nu a procedat aşa, ci l-a întrebat: „Ce vrei să-ţi fac?” Ciudat! Chiar dacă era evident că omul era orb, Isus a dorit ca acesta să-şiexprime credinţa în termeni specifici. Drept răspuns, orbuli-a spus: „Vreau să-mi capăt vederea.” Domnul a răspunsprompt şi sigur: „Du-te, credinţa ta te-a vindecat!”(Marcu 10:52, NTR) şi Bartimeu a fost miraculos vindecat.

Ceea ce vrea Dumnezeu nu este doar să strigi către El după ajutor în situaţia ta, ci să dai glas credinţei tale atunci când te rogi. Credinţa te face posesorul lucrului dorit!
Atunci când aduci înaintea Domnului o cerere specifică, dă-Islavă şi menţine comutatorul credinţei pe poziţia „Activat.”

Procedează ca Avraam care: „nu s-a îndoit de făgăduinţalui Dumnezeu, prin necredinţă, ci, întărit prin credinţa lui, I-a dat slavă lui Dumnezeu, deplin încredinţat că El cefăgăduieşte, poate să şi împlinească” (Romani 4:20-21).

Rugăciune

Dragă Tată, credinţa mea este întărită şi produce rezultate şi mai mari astăzi, pe măsură ce înţeleg cu acurateţe Cuvântul Tău și sunt inspirat de înţelepciunea Ta să-Ţi adresez cereri specifice în rugăciune, în Numele lui Isus, Amin.

https://www.facebook.com/media/set/?set=a.4564165586732.1073741830.1369391550&type=1&l=48034985a8

https://www.facebook.com/media/set/?set=a.3987604533066.288080.1369391550&type=1&l=eb1d0345d1

Oameni ai coliviilor...

Între două colivii

Tu faci zboruri regulate,

Profitând că peste zi

Uşile sunt descuiate…

Ascunşi în coliviile noastre, ba sufleteşti, ba compuse din ziduri de beton, ne amăgim că totul e în regulă, însă realitatea este total diferită.

Sunt oameni închişi în coliviile păcatelor, oameni care îşi cauta împlinirea în următorul păcat, următoarea " porţie de fericire" nerealizand că niciodată nu sunt împliniţi. Oameni ai coliviilor care au impresia că sunt liberi, dar ochii lor spirituali sunt atât de închişi, încât nu pot să vadă zăbrelele ruginii ale coliviei.

Oameni în căutarea zborului spre înalt, spre frumuseţe şi totuşi intoadeauna ramând la nivelul solului bătătorit, oameni care vor să se înalţe dar aripile lor sunt frânte de păcat, de greutatea murdăriei de pe pe aripi. Oameni ai coliviilor.. Să vrei să ieşi din colivie este un gest de curaj....să vrei să trăieşti după ce ai ieşit din colivie ca un om liber, fără să ai un duh al religiozităţii să te întorci într-o altă colivie este un titlu de adevărat erou. Nu vedem că spiritul de religiozitate ne spune mereu cum trebuie să fim, cum trebuie să cântăm, cât avem voie să ne bucurăm, zabrele ruginii....singurul lucru pe care trebuie să-l faci este să ieşi din colivia ta şi zbori spre înalt acolo unde există doar frumuseţea Lui....restul sunt reguli demne de o nouă colivie.

Puţini înţeleg de ce suferă şi sunt nefericiţi în propia lor colivie, şi mai puţini vor să schimbe ceva. Să se schimbe pe ei.

Nu uita:

În interiorul fiecărei colivii sunt oameni..Oamenii din colivia mai mare spun către oamenii din colivia mai mică : “Voi nu ştiţi ce este libertatea, pentru că sunteţi închişi”

Însă în afară coliviei mai mari sunt alţi oameni…ei nu spun nimic..nu simt nevoia… au înţeles libertatea zborului spre înalt...

Pasca fara aluat...hmmmm foarte bun

Pasca nu poate lipsi de pe masa de Pasti, dar daca va grabiti si nu aveti timp de framantat aluatul, va recomand pasca fara aluat. O placinta „turnata”, rapida, pufoasa si aromata pe care o puteti pregati si in cursul anului, nu numai de Pasti.

Ingrediente necesare pentru pasca fara aluat:

• 4 galbenusuri de ou
• 3 albusuri de ou
• 120 g zahar
• 200 g branza proaspata
• 200 g smantana
• 4 linguri ulei
• 3 linguri gris
• 3 linguri faina
• 1 lingurita praf de copt
• 1 vf cutit sare
• esenta de lamaie, esenta de rom
• 50 g stafide
• 30 g biscuiti macinati (pt tava)

Mod de preparare pasca fara aluat:

Stafidele se pun in apa calda cu esenta de rom si se lasa pana se umfla. Se mixeaza galbenusurile cu zaharul si uleiul adaugat in fir subtire, pana se obtine o compozitie cremoasa, deschisa la culoare.
Intr-un bol incapator, se pune branza proaspata si se paseaza bine cu o furculita. Peste ea se adauga smantana, stafidele (scurse de apa), faina, grisul, praful de copt, esenta de lamaie si crema de galbenusuri. Se amesteca bine.
In aceasta compozitie se incorporeaza usor, albusurile batute spuma cu sarea.
Se tapeteaza tava (26 cm) cu hartie de copt si se presara cu biscuiti macinati, apoi se toarna aluatul de pasca.
Se incinge cuptorul la 180 de grade si se coace timp de 25-30 minute, pana se rumeneste frumos la suprafata.
Pasca fara aluat se scoate pe platou si se pudreaza cu zahar.
Este foarte buna calda, dar si mai buna este servita rece.

Mereu uitam sa daruim...

Sa poti sa zambesti cuiva atunci cand nimeni nu pare sa-i aprecieze prezenta, sa poti oferi unei fiinte o parte din sufletul tau atunci cand ceilalti ii intorc spatele.

Asta inseamna sa daruiesti.

Nu face un cadou pentru a te achita de obligatia ce simti ca o ai fata de cineva. Daruieste si atat!

Nu astepta nimic in schimb. Cand vrei ceva in schimb, ai grija! Este un truc al egoului. Astepti aplauze, astepti laude, astepti promovare.

Incearca sa daruiesti bani cand ai cea mai mare nevoie de avutie. Incerc

a sa daruiesti un zambet atunci cand lacrimile iti curg siroaie pe obraji. Incearca sa oferi de mancare cuiva atunci cand te simti mai infometat ca oricand.

In acel moment vei simti cu adevarat ce inseamna un cadou. Vei intelege sursa actului de a darui.

O sa realizezi ca oferind exact lucrul de care ai nevoie te va face sa

uiti de scopul actului in sine. Vei simti o emotie
 fara egal. O bucurie izvorata din suflet. O bucurie mai mare decat cea nascuta din ochii fiintei spre care ti-ai indreptat atentia.

Este o multumire si o liniste perfecta… Este ca o meditatie. Este o introspectie ce iti arata ca iubirea pentru fiintele care ne inconjoara, ne poate face fericiti.

Atunci incepi sa cresti… Te indrepti spre Sinele tau, acela care te cunoaste mai bine ca oricine. Spre Sinele care iti vorbeste mereu si care te vrea desavarsit.

Asculta-l cu atentie!

Fortarea duce la greseala...

A fost odata un baietel cu o cheie de gat lasata la un pod de o fetita.Acesta a fost impresionat de cheia ce stralucrea in lumina lacului care se rasfira si fluctua lin pe sub pod.Anii au trecut,amintirile au curs odata cu timpul iar baiatul a crescut si el cu timpul Cheia se invechise,trecuse prin multe”peripetii”si de cele mai multe ori a realizat ca aceasta cheie nu se potriveste in toate usile.Intr-o dimineata a plecat pe pod sa vada cum s-au transformat lucrurile intre timp.Ajuns acolo i-au sclipit ochii in toate directiile,erau multe noutati,multe constructii noi asa ca a plecat spre prima casa care in exterior era colorata,nou renovata si cu adevarat frumoasa.A batut la usa,domnita l-a poftit inauntru,a fost incantat de acest lucru asa ca au stat amandoi la un ceai.A venit vremea plecarii,i-a parut rau dar la un moment dat s-a reintors,usa era incuiata si el tot incerca sa o descuie cu cheia lui dar un mergea pt ca nu se potriveau.Urmatoarele zile la fel a procedat pana cheia s-a rupt,o bucatica a ramas acolo si una la el.Peste alte luni s-a reintors si a incercat sa scoata farama de cheie ce a ramas acolo dar un s-a putut.

De cele mai multe ori avem tendinta de a incerca si tot incerca sa deschidem o usa cu o alta cheie stiind ca nu se va deschide dar noi tot incercam ,o sculptam sa fie pe masura,iar incercam,speram ca de data asta se va deschide cumva cu cheia asta pilita in toate felurile si iar incercam,fortam lucrurile pana se rupe cheia,ramane o parte acolo ,iar o parte cu tine,te reintorci in “trecut” sa iei inapoi cu tine partea care a ramas inauntru sa completezi bucatica de la tine,incercand s-o lipesti crezand ca se poate dupa care ramai dezamagit cu un gol in stomac neputand face nimic pentru a te salva din moment.Deci nu forta lucrurile cand vezi ca nu merg in sensul lor!