O plutire...

O plutire...

vineri, 7 martie 2014

8MARTIE- a doua zi speciala pentru mine

mi pun fata în palme!
Prin pleoapa închisă cercuri de raze pulsează trandafirii curcubee...
rosii si verzi si albastre si roz...
Stiu că rosu e pentru iubire,pentru cer e albastru, verdele pentru ochi si rozul pentru viată...
Pe care din ele să-l prind ?
Nici eu nu stiu, asa ca am fugit la toamnă,hotărîtă să brodez pe voalul de frunze al tomnii o soaptă ca să pot ajunge în fugă la primavară.
N-am nici ac si nici fir, am doar vise si teancuri cu frunze.Frunze galbene,rosii,maro,verzi....am si sertare cu licurici,la lumina lor ,noaptea în vis desenez.

Pentru fundal aveam nevoie de rosii... asa că am alergat să întîmpin soarele.
Am furat dintre gene tot A-ul
Apoi am fugit către mare, aveam nevoie de M,am luat putin restul
să-l iau de la munte.
De la mare tot cei profund,..de la munte tot cei înalt.Aveam acum doar pe A si pe M
I-am potrivit frumos, tivindui cu o rază de soare.Si fiindcă raza sa învoit,am mai asezat un A , dăruit din cununa ei.Imi trebuia L-ul  asa că am hotărît să trec pe la lac.Mi l-a oferit si lebăda si lotusul si luna...
Cînd mă întorceam am găsit un I- cam fricos, de la iepure dar l-am luat ca aveam nevoie de el.
Mai aveam nevoie de un A.Puteam să aleg dintre acum sau altădată.
Am renuntat...L-am găsit la bijutier într-un fir de aur.Era prea minunat sa-l las acolo,...si l-am luat...l-am luat cu totul.
Pe voalul de frunze am aranjat de la capat, totul cu migala.Pentru-că drumul a fost atît de anevoios am ajuns în sfîrsit la primavară si am început sa scriu toate literile ce ti-au fost date:
A de la soare
M de la munte si mare
A din azur
L de la lac, lotus si lună
I din iubire...si
A din anotimpul de azur
AMALIA..de jur imprejur firul de aur îi cădea precum diadema

Am vrut sa fur mai multe culori...chiar si verdele...dar..toate la ce mi-ar folosi cerul si ochii dacă n-ar fi lumina si fericire?
Da e prea mult! Prin pleoapa abia deschisă nu pot să pătrundă toate,e ca o întoarcere în zori.Primăvara aceasta am s-o duc cu mine în toamnă pentru că acolo sa oprit toate pentru noi toti.
Atunci cînd noaptea va veni voi avea cu mine florile si soarele si ochii...pentru a fi înmînate tie dragă mamă
Un cuvînt sacru, o dragoste ce nimeni altcineva nu o poate dărui....
Iti doresc o primăvară ce tine legămîntul dintre soare si cer...
luminează cît cerul si-atunci viata va fi o vesnică
primăvară!
Am cules din gradina cerului toate aceste litere pt ati ura tie draga mamă
în această zi frumoasa de 8 Martie tot ce e mai frumos si mai placut ochilor tai, cu toate ca aceste litere
AMALIA
sau rătacit prin lanurile de flori pentru a da tuturora din curcubeul culorilor ceresti binecuvintarea zilei de azi ce mîine nu stiu dacă o mai fi...
 




AZI E O ZI SPECIALA

zi e o zi speciala pentru mine....
o zi în care primăvara ei a mai deschis o floare si sa alăturat la buchetul florilor deschise cu ani în urmă...
...o zi sincer pe care nici eu nu stiu cum să o descriu, să fie o zi de bucurie?
Sau o zi de tristete?
Nici eu nu stiu ce simt...pentru-că inima mea e atît de rece, viscolul iernii a avut atîta putere să o îmghete  si să-i distrugă încrederea...
Cînd viata ti se pare crudă încerci să închizi si cele din urmă poteci.Încerci să zăvorăsti orice încercare de a vietui.
Asa mă simt eu acuma, făra putere, făra viată, fara pic de zîmbet si tandrete.
Sunt un om mic, ca un diamant care si-a pierdut strălucirea si puterea valorificarii...
Sunt ca nisipul curgător care e purtat de vînturi...
sunt ca o pasăre rănită care cade si moare încetu cu încetu...
Nu mai am încredere în viată- peste tot e numai răni, durere, lacrimi si suspine...nimic din frumosul ce odata îl aveam în inimă nu îl mai găsesc.Sa pierdut într-o clipită prin cuvinte dureroase care au prins un gust amar in viata mea
Să te încrezi în ceva , e prea usor,...e spulberabil.Iar cînd încerci sa visezi, pierzi,...pierzi si cea din urmă sperantă.
Oare de ce omul are parte de durere?
De ce oare nu dispare de pe fata pămîntului?
Ce frumos ar fi să se audă glasuri pline de zîmbete, fericire si bucurie!
Să simti cum inima inundă si cea din urmă părticică a fericirii.
Ce minunat!!!!
Dar... păcat aici pe pămînt fericirea cu durerea sunt ca două surori nedespărtite.
Rugaciunea zilei:
Las în voia Domnului viata mea pentru a fi condusă si ocrotită.
Chiar dacă durerile, lacrimile si suspinele îmi sunt mai dese, încerc să le primesc că's de la Domnu, cînd omul e păcătos îsi trage consecintele.
Dar stiu că Domnu nu mă părăseste, nici atunci cînd mă simt păcătoasă...
El mă iubeste si de multe ori mi-a arătat iubirea Lui.
Îti multumesc Isuse , pentru dragostea Ta sinceră, pentru mîna caldă care de multe ori îmi alină singurătatea,durerea si suspinul.
Las totu în mîna Ta, fă din viata mea un om nou, încrezător,biruitor, iubitor..fă un paradis.
Amin!
Isaia40:29
El dă tărie celui obosit si măreste puterea celui ce cade în lesin.


...Cînd eram fată la mama acasa aveam un obicei frumos...prin acest obicei îmi făceam ziua frumoasă,plina de lumină, de căldură aducînd pe masuta din camera mea florile începutului primăveri si se încheia toamna tîrziu...
Cu părere de rău acel obicei l-am lasat în urmă...
Acum a sosit acel timp în care am hotărît să reiau din nou acel obicei...pt că prin singurătatea mea pot încărca inima cu sperantă si culoare...

Povestea mea începe azi...
si ea începe asa:
E ziua mea si vreau sa fiu fericită!
E ziua mea si vreau sa prind culoare!
E ziua mea si vreau sa zîmbesc!
E ziua mea si copii mei dragi azi m-au făcut fericită!!!!!
Florile primite azi de la ei mi-au luminat camera,au dat parfum si lacrimi de fericire...
Va multumesc dragii mei copii, viata voastra e o lumina în ochii mei, va iubesc si vă port zi de zi în inimioara mea,chiar si atunci cînd nu voi mai fi eu vă iau cu mine...voi ati stiut de ce am nevoie ca în această zi sa mă faceti fericită...sunteti cea mai mare binecuvîntare pt mine!





Ploua si sufletul e trist


loua, tu copile tot acolo esti...afară în ploaie, umed si rece!
Te-am privit de multe ori cu ochii umezi de durere.Ce mult as dori sa-ti sterg suferinta de pe chipul tău palid...Ti-asi da inima mea toată,te-asi lua în brate si te-asi dezmierda si îmbratisati plîngîmd de bucuria apropierii ne-am petrece tot timpul zimbind.

Ti-ai sterge în batista palmelor mele lacrima suferintei si ghiocei ti-asi pune în mîini.Te-asi îmbraca si te-asi spăla cu apa din ochii mei...
Doamne de ce rabzi atîta suferintă?
Un biet copil nevinovat, cu inimă ,cu suflet, cu ochisorii lui tristi...
Si părintii lor suflete venite la mîntuire prin lipsuri si mari suferinte, o viată de amară tristete.
Si un răspuns a sosit de sus: copile,...macar unul de as putea salva de la acest fel de suferintă,umilintă...
copile eu îmi doresc să te ridic de jos, îti întind mîna mea, însă tu esti prea mic si slab si nu poti fugi de acolo din suferinta ta.
Eu vreau , tu nu poti!..îti trebuie vointă si credintă...
Priveste, cel mai tare mă doare cînd văd copii chinuiti...adultii avînd si ei suferinta lor,...este grea această durere pentru un om mare...si cit de grea trebuie să fie pentru un biet copilas.

Am întrebat un biet copilas sărman pe care îl cunosc, un biet cersător, ce faci?
Iar el mi-a răspuns:sărut mîna doamna, ce faceti ati venit?M-am băgat si eu aici să mă acopăr de ploaie , că, dacă mă plouă moare copilul (el fiind copilul din el) si o să plîngeti după mine.Ce ziceti de asta? Să nu plîngi o viată de mila lor?
Cum putem fi atît de insensibili si de indiferenti fată de ei?Care este vina lor? Că sau născut într-o fam. cu mari nevoi?
V-ati gîndit vre-o dată atunci cînd aveti repulsie fată de acei bieti murdari că îi purtati cu voi în plămînii vostrii?
Da, ne leagă totul, suntem frati cu totii, respirăm acelasi aer, chiar de vrem sau nu vrem.
Iată interconectarea...mie îmi este rusine de mine uneori.
Ati privit în ochi vreodată un biet sărman?Stiti cum sunt ochii omului lovit de soartă?
Sunt ca ochii căprioarelor...tristi si umezi!
Iubitii si pe ei, sunt chiar demni de iubirea lor...
Este o luna a postului în care unii sau toti o tinem...reusind să ne spălăm cumva sufletul si să rămînem spălati pe veci, nu doar într-un post ci mereu si mereu.
Cum M-a iubit Tatăl, asa v-am iubit si Eu pe voi.Rămîneti în dragostea Mea!
Dacă păziti poruncile Mele, veti rămîne în dragostea Mea, după cum si Eu am păzit poruncile Tatălui Meu si rămîn în dragostea Lui.
Aceasta este porunca Mea,
să vă iubiti unii pe altii, cum v-am iubit Eu...
Poate una dintre lectiile mele a fost aceea de a constientiza ca nu este necesar sa fiu cineva in aceasta lume, pentru a fi Cine Sunt eu cu Adevarat. Si in acel moment, mi-am regasit pacea, claritatea si autenticitatea pe care am dorit toata viata sa o dobandesc, dar nu o puteam gasi nicaieri, tocmai pentru ca nu o cautam unde se afla ea de fapt.
Scopul meu este doar acela de a impartasi cu sinceritate, fara dorinta de a invata pe cineva ceva si fara dorinta de a impune un adevar cuiva, in speranta ca va fi de folos celui ce va ajunge sa citeasca aceste randuri. Pentru ca insasi faptul ca le citeste nu este o intamplare. Mi-a luat mult timp sa inteleg ca numai experienta va face diferenta. Mi-a luat mult timp sa ma eliberez de dorinta de a nu mai face lucrurile pentru ceva anume, ci doar sa raman sincera inimii mele. Mi s-a parut cel mai greu lucru de facut, dar si cel mai frumos si cel mai revelator posibil. Sunt inca multe lucruri in interiorul meu pe care inca nu stiu cum sa le astern pe hartie. Dar daca va trebui sa o fac, cu siguranta se va petrece si acest lucru. 
Ceea ce va doresc eu cu adevarat este sa fiti sinceri cu voi insiva. Sa cautati adanc in interiorul vostru si sa va oferiti timpul si rabdarea de a intelege ceea ce este cu adevarat important pentru voi. S-ar putea sa fiti uimiti ca nu masinile, nu casele, nu celebritatea sunt cele ce va vor aduce cea mai mare insemnatate, ci bucuria autentica a inimii, puterea de a ne bucura de lucrurile simple, dragostea pura si sincera ce ne-o purtam unii altora. Aceste lucruri sunt cele care cantaresc cel mai mult in sufletul nostru. Acestea sunt cele care ne transforma cu adevarat. Sau cel putin, asta este experienta mea. Si nu va spun cat de bucuroasa sunt ca am ajuns in sfarsit in momentul in care sa fiu impacata cu tot ce exista in viata mea, exact asa cum exista. Nu va pot reda in cuvinte recunostinta pe care o simt adanc in mine, putand sa ma bucur de simplitatea vietii si sa regasesc in ea tot ce poate fi mai frumos pe lume. Aceasta traire v-o doresc din suflet si voua.Aceasta pace sa se asterne in inima voastra, pentru totdeauna.
Cu bucuria impartasirii a unei parti din sufletul meu,
a voastra prietena,Amy

marți, 4 martie 2014

Cind vorbim de iubire...

"Unirea deplină între un bărbat şi o femeie, corespunzând unei iubiri desăvârşite, e netrecătoare. Căci fiecare a găsit în celălalt nu un obiect, ale cărui posibilităţi de satisfacere sunt limitate şi care se ascunde ca persoană atunci când e tratat ca obiect, ci o persoană inepuizabilă şi veşnic nouă în capacitatea şi imaginaţia ei de autodăruire. Cei doi se iubesc pentru că se completează, pentru că nu-şi sunt uniformi. Iubirea nu se naşte între două suflete care sună la fel, ci care sună armonic . Iubirea este un schimb de fiinţă, o întregire reciprocă. Iubirea îmbogăţeşte pe fiecare pentru că primeşte şi dăruieşte la nesfârşit, pe când ura sărăceşte , pentru că nu dă şi nu primeste nimic." 


Doamne, cât de târziu am înțeles că oamenii care te iubesc nu te vor amintire, o amintire pe care s-o arunce plini de nepăsare într-un sertar al minții ... căci oamenii care te iubesc cu adevărat te vor prezent, prezent în viața lor, viață pe care s-o împartă până la ultima gură de aer cu tine...
Doamne, cât de târziu am înțeles că oamenii care azi spun că te iubesc....mâine vor uita să o mai facă ...
...azi eu scriu,..
miine veti scrie voi...

duminică, 2 martie 2014

I Hear Angels (+playlist)

IVITATIE & MULTUMIRE

unteti invitate cu mine la o cafe, ceai
si o prajiturică...
...asa cum stăteam la masa mea de lucru în această dimineată frumoasă de duminică ,gîndurile m-au năpustit pe loc.
Acest blog numit gînduri m-a ajutat foarte mult în această perioada sa fiu mai aproape de cer, de ceea ce mă ajuta sa ma ridic si să ma recunosc ...ceea ce cred că e dat de la D-zeu.
A fost modul în care acest lucru pentru mine e un mister!
Cu multi dintre voi  ne-am plasat în acest spatiu...
El ne-a sfătuit să nu părăsim adunarea noastră, cu toate că lipsa mea din acele scaune nu a dat dovada rătăcirii mele.
M-am aflat cu Domnu în scrierile, bucuriile, plîngerile si dorintele mele,...avîndu-vă si pe voi ca sustinători si povătuitori.
Deci ,eu sunt cu multi dintre voi azi si de mîine prin intermediul acestui blog.
M-am rugat pentru fiecare dintre voi...
Si voi pentru mine!
Cînd te-ai oprit să citesti scrierile mele umile, tu te-ai grăbit să-mi lasi un mesaj de încurajare si sperantă în inima mea.
Si eu simt si cred că,acela se poate numi un prieten adevărat!
Te-ai grabit să asculti cu iubire si de a da o notă încurajării.

SUNT EU PĂZITORUL FRATELUI MEU?
DA COPILUL MEU,ESTI!

Eu nu sunt un dictionar sau o carte!
Eu nu sunt un psihiatru!
Eu nu sunt un doctor!
Eu nu sunt un expert de sănătate!
Nu sunt multe lucruri cu un titlul dat de lume!
Dar:
Sunt un copil a lui D-zeu!
Am mers pe jos în dragostea Lui!
Eu sunt o învătătoare care mă instruiesc cum sa fie o femeie evalvioasă, sotie si mamă.
Sunt în cursurile de a învăta multe lucruri despre întelepciune...
Încerc si mă lupt să fiu alături de El în fiecare zi!
Fără conditii ,doar dînd slavă!
Fie ca pentru fiecare dintre voi să păsiti
într-o săptămînă binecuvîntată!