loua, tu copile tot acolo esti...afară în ploaie, umed si rece!
Te-am privit de multe ori cu ochii umezi de durere.Ce mult as dori sa-ti sterg suferinta de pe chipul tău palid...Ti-asi da inima mea toată,te-asi lua în brate si te-asi dezmierda si îmbratisati plîngîmd de bucuria apropierii ne-am petrece tot timpul zimbind.
Ti-ai sterge în batista palmelor mele lacrima suferintei si ghiocei ti-asi pune în mîini.Te-asi îmbraca si te-asi spăla cu apa din ochii mei...
Doamne de ce rabzi atîta suferintă?
Un biet copil nevinovat, cu inimă ,cu suflet, cu ochisorii lui tristi...
Si părintii lor suflete venite la mîntuire prin lipsuri si mari suferinte, o viată de amară tristete.
Si un răspuns a sosit de sus: copile,...macar unul de as putea salva de la acest fel de suferintă,umilintă...
copile eu îmi doresc să te ridic de jos, îti întind mîna mea, însă tu esti prea mic si slab si nu poti fugi de acolo din suferinta ta.
Eu vreau , tu nu poti!..îti trebuie vointă si credintă...
Priveste, cel mai tare mă doare cînd văd copii chinuiti...adultii avînd si ei suferinta lor,...este grea această durere pentru un om mare...si cit de grea trebuie să fie pentru un biet copilas.
Am întrebat un biet copilas sărman pe care îl cunosc, un biet cersător, ce faci?
Iar el mi-a răspuns:sărut mîna doamna, ce faceti ati venit?M-am băgat si eu aici să mă acopăr de ploaie , că, dacă mă plouă moare copilul (el fiind copilul din el) si o să plîngeti după mine.Ce ziceti de asta? Să nu plîngi o viată de mila lor?
Cum putem fi atît de insensibili si de indiferenti fată de ei?Care este vina lor? Că sau născut într-o fam. cu mari nevoi?
V-ati gîndit vre-o dată atunci cînd aveti repulsie fată de acei bieti murdari că îi purtati cu voi în plămînii vostrii?
Da, ne leagă totul, suntem frati cu totii, respirăm acelasi aer, chiar de vrem sau nu vrem.
Iată interconectarea...mie îmi este rusine de mine uneori.
Ati privit în ochi vreodată un biet sărman?Stiti cum sunt ochii omului lovit de soartă?
Sunt ca ochii căprioarelor...tristi si umezi!
Iubitii si pe ei, sunt chiar demni de iubirea lor...
Este o luna a postului în care unii sau toti o tinem...reusind să ne spălăm cumva sufletul si să rămînem spălati pe veci, nu doar într-un post ci mereu si mereu.
Cum M-a iubit Tatăl, asa v-am iubit si Eu pe voi.Rămîneti în dragostea Mea!
Dacă păziti poruncile Mele, veti rămîne în dragostea Mea, după cum si Eu am păzit poruncile Tatălui Meu si rămîn în dragostea Lui.
Aceasta este porunca Mea,
să vă iubiti unii pe altii, cum v-am iubit Eu...
Poate una dintre lectiile mele a fost aceea de a constientiza ca nu este necesar sa fiu cineva in aceasta lume, pentru a fi Cine Sunt eu cu Adevarat. Si in acel moment, mi-am regasit pacea, claritatea si autenticitatea pe care am dorit toata viata sa o dobandesc, dar nu o puteam gasi nicaieri, tocmai pentru ca nu o cautam unde se afla ea de fapt.
Scopul meu este doar acela de a impartasi cu sinceritate, fara dorinta de a invata pe cineva ceva si fara dorinta de a impune un adevar cuiva, in speranta ca va fi de folos celui ce va ajunge sa citeasca aceste randuri. Pentru ca insasi faptul ca le citeste nu este o intamplare. Mi-a luat mult timp sa inteleg ca numai experienta va face diferenta. Mi-a luat mult timp sa ma eliberez de dorinta de a nu mai face lucrurile pentru ceva anume, ci doar sa raman sincera inimii mele. Mi s-a parut cel mai greu lucru de facut, dar si cel mai frumos si cel mai revelator posibil. Sunt inca multe lucruri in interiorul meu pe care inca nu stiu cum sa le astern pe hartie. Dar daca va trebui sa o fac, cu siguranta se va petrece si acest lucru.
Ceea ce va doresc eu cu adevarat este sa fiti sinceri cu voi insiva. Sa cautati adanc in interiorul vostru si sa va oferiti timpul si rabdarea de a intelege ceea ce este cu adevarat important pentru voi. S-ar putea sa fiti uimiti ca nu masinile, nu casele, nu celebritatea sunt cele ce va vor aduce cea mai mare insemnatate, ci bucuria autentica a inimii, puterea de a ne bucura de lucrurile simple, dragostea pura si sincera ce ne-o purtam unii altora. Aceste lucruri sunt cele care cantaresc cel mai mult in sufletul nostru. Acestea sunt cele care ne transforma cu adevarat. Sau cel putin, asta este experienta mea. Si nu va spun cat de bucuroasa sunt ca am ajuns in sfarsit in momentul in care sa fiu impacata cu tot ce exista in viata mea, exact asa cum exista. Nu va pot reda in cuvinte recunostinta pe care o simt adanc in mine, putand sa ma bucur de simplitatea vietii si sa regasesc in ea tot ce poate fi mai frumos pe lume. Aceasta traire v-o doresc din suflet si voua.Aceasta pace sa se asterne in inima voastra, pentru totdeauna.
Cu bucuria impartasirii a unei parti din sufletul meu,
a voastra prietena,Amy
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu