tu cum rezisti?...
azi am fost Acolo.
am fost acasa.
nu
mai trecusem de ceva vreme.desi e neschimbat, ma indragostesc de acest
loc cu fiecare intoarcere...aroma aceea de pace care imi spune iarasi
"Bun venit!", ma face sa cred ca lumea este inca buna...miroase a
viata...aici invat sa traiesc.
...leaganul
isi canta simfonia fragila cu care m.a cucerit. de fiecare data cand
vin aici, melodia lui imi vindeca trupul frant de.o prea grea povara.
mi.a
lipsit copacul cel batran...oh, acest prieten caruia nu.i este straina
nici o suferinta a mea, ma asteapta sa.mi fie sprijin. el ma cunoaste
asa cum sunt. fara masti si fals. el stie de cate ori veneam ucisa de
nepasarea Lor si cu fiinta.mi tremuranda ma refugiam langa inima lui
calda...
aici vin cand vreau sa uit de
mine...aici e lumea mea. un leagan impletit cu pace de ramurile
copacului meu...ma dezbrac de trupu.mi greoi si ma las in voia lor. nu
pot sa patez frumustetea lor cu murdaria de unde vin. nu vreau. ma las
pe spate pe iarba neatinsa si privesc cerul printre ramuri...nu vreau sa
mai plec.aici nu am nevoie de nimeni, de nimic...afara totul e pustiu
si rece...aici e bine.
incep sa fredonez o melodie...ma pierd
in adierea suava a vantului si simt cum pleoapele devin o povara.voi
adormi curand, nu vreau ma opun.nu stiu cat voi mai sta.stiu numai ca nu
vreau sa plec fara sa iau cu mine emotia clipei interioare
...inchid
ochii si adorm zambind,cu soarele pe umarul drept,iar cartea imi cade
din mana, adormind si ea in dansul firelor de iarba...a incetat si
vantul.numai leaganul isi continua simfonia.i plina de pasiune.aici ma
abandonez complet sufletului.
unde am gasit locul acesta? nu eu l.am gasit. el m.a gasit pe mine...
aici ma gasesti cand nu dai de mine.
aici ma ascund cand lumea ma sufoca...
aici m.am nascut iarasi.
