O plutire...

O plutire...

vineri, 21 octombrie 2011

Pasind prin credinta

Imi cer scuze pentru asteptare, si pentru lipsa de activitate. Am asteptat ca Dumnezeu sa imi vorbeasca despre ce ar trebui sa postez pe blog. Dar cred ca Dumnezeu astepta ca sa incep sa scriu, si apoi El imi va da intelepciune despre ce sa scriu. Asa ca sper ca ce este scris mai jos a fie Dupa voia lui Dumnezeu. Credinta in Dumnezeu trebuie sa fie neclintita, stim ca Dumnezeu a creat pamantul si tot ce este pe el, ca Dumnezeu a facut minuni, ca fiul lui Dumnezeu a inviat in morti. Dar cand trecem prin incercari parca uitam toate astea. Adica credem toate alea da nu credem ca Dumnezeu ne ajuta in incercari? Credinta noastra trebe sa fie asa: Matei 9:2 Şi iată, i-au adus un paralitic, zăcând pe un pat; şi Isus, văzând credinţa lor, a spus paraliticului: Îndrăzneşte, fiule; păcatele tale îţi sunt iertate. si asa: Matei: 9: 20-22 20 Şi iată, o femeie care avea o scurgere de sânge de doisprezece ani, a venit din spate şi s-a atins de marginea hainei lui; 21 Fiindcă spunea în ea însăşi: Dacă mă voi atinge doar de haina lui, voi fi sănătoasă. 22 Dar Isus s-a întors şi când a văzut-o a spus: Îndrăzneşte, fiică, credinţa ta te-a făcut sănătoasă. Şi femeia a fost făcută sănătoasă din acea oră. Avem multe exemple in Biblie a celor care au avut credinta, chiar daca unii nu credeam ca se poate intampla. Dar vedem in aceste 2 exemple ca au crezut ( au avut o credinta “oarba” ) toti cei care il urmau pe Isus credeau dar poate nu indeajuns. Dar acea femeie si acel om paralizat stiau ca daca merg la Isus prin credinta vor fi eliberati. Atunci cand trecem prin o incercare sau o problema zicem: aaa Doamne acu mai lasat? Cand sunt in necaz si trec prin greutati? Sa sti ca Dumnezeu nu te lasa El vrea sa vada daca si atunci tu ii esti credincios si daca si in necaz tu il lauzi pe El. Isaia: 41:29-31 28 Nu ai cunoscut? Nu ai auzit, că Dumnezeul veşnic, DOMNUL, Creatorul marginilor pământului, nu leşină, nici nu oboseşte? Nu este cercetare a înţelegerii lui. 29 El dă putere celui leşinat; şi celor fără putere le creşte tăria. 30 Chiar tinerii vor leşina şi vor obosi şi bărbaţi tineri vor cădea de tot, 31 Dar cei ce aşteaptă pe DOMNUL îşi vor înnoi tăria; se vor ridica cu aripi precum acvilele; vor alerga şi nu vor obosi; vor umbla şi nu vor leşina. Avem un Dumnezeu care nu ne lasa pur si simplu in ceata. Avem un Dumnezeu care ne iubeste, avem un Dumnezeu care este milos si inca se indura de noi. Dar si noi trebeuie sa ii aratam dragoste si sa ii aratam ca il Iubim. Mie personal Dumnezeu mi-a aratat de multe ori ca ma iubeste, si un moment foarte placut si care nu il pot uita este atunci cand: Am hotarat ca in dimineata cand rasare soarele sa stau cu El de vorba sa ii multumesc si pentru ziua care imi era inainte si vedeam cum rasare soarele si am simtit ca Dumnezeu mi-a rasplatit efortul meu de a ma trezi dimineata de a lasa la oparte cateva ore de somn si a sta de vorba cu EL. Haideti sa ne schimbam gandirea noastra in legatura cu Dumnezeu, Dumnezeu nu este pamantesc. El poate fi in mai multe locuri in acelas timp, El poate auzi mai multe lucruri in acelas timp. Si in dictionar spune ca Dumnezeu este o finta Supranaturala.

joi, 22 septembrie 2011

CUM SI DE CE NE PIERDEM ENTUZIASMUL?

Am observat că avem tendința să ne entuziasmăm foarte puternic atunci când ceva nou sau mult așteptat ni se întâmplă. Trăim intens acea clipă de îndumnezeire dacă ținem cont de originea cuvântului entuziasm (en+theos= în dumnezeu), după care urmează o cădere bruscă asemănătoare cu căderea într-o groapă pe care nu ai văzut-o deoarece mergeai cu spatele.
Entuzisamul e un dar pe care îl primim la început pentru a avea puterea de a porni la drum. E ca și cum ai primi o sticlă de apă la început de drum prin deșert. Dacă vei consuma apa în primele ore de drum, te vei stinge încet pe drum, însă dacă o vei consuma treptat, cu chibzuință vei ajunge departe. Unde greșim când ne entuziasmăm? Nu greșim pentru că ne entuziasmăm, greșim pentru că uităm…Uităm să ne conservăm pentru ceea ce urmează, uităm să ne pregătim din timp pentru provocarea de a ne menține în mod constant energia de care avem nevoie pentru a reuși. Din păcate sentimentul de dezamăgire și de neputință care ne încearcă ulterior poate deveni atât de copleșitor, încât ajungem să asistăm fără speranțe la înmormântarea propriului vis. Alteori însă ne ridicăm din acea stare și ne căutăm noi motive de a ne entuziasma, noi iluzii după care să alergăm, iar apoi cădem din nou. Avem nevoie de cădere așa cum avem nevoie de înălțare, dar mai mult decât atât, avem nevoie de acea putere de a ne detașa. A te detașa nu înseamnă a privi în altă parte sau a neglija, ci pur și simplu a te ridica deasupra gândurilor și emoțiilor tale. Te detașezi atunci când știi că tu nu ești una cu entuziasmul chiar dacă îl experimentezi intens și nici una cu tristețea neîmplinirii care ți-a tăiat aripile. Tu ești dincolo de toate acestea, iar dacă la început le trăiești intens identificându-te cu ele, în următoarea etapă ajungi martor al împlinirii viselor. Pentru că adevărata împlinire nu va mai fi condiționată de realizarea unor obiective…

UN NOU INCEPUT...

http://www.youtube.com/watch?v=xKd8mnbKmZU&feature=player_embedded#!
Ai suferit destul, a sosit timpul să te ridici și să pornești la drum. Șterge-ți lacrimile, scutură-te de praful trecutului și începe să-ți faci bagajele. Dacă ai rețineri amintește-ți că momentul prezent e tot ce contează pentru că de acest moment depinde viitorul tău. Limpezește-ți mintea de la atâtea gânduri de durere, spală-ți ochii ca să te asiguri că vei vedea mai bine și mai clar de acum înainte. Pune în bagajul tău lecțiile învățate din experiențele trecutului, încredere în tine, dorința de a cunoaște și de a te cunoaște. De asemenea nu uita să adaugi puțină credință și să pornești la drum convins că totul se întâmplă așa cum e mai bine pentru tine. După ce ai împachetat, poți să-i lași un bilet suferinței tale din trecut, mulțumește-i pentru lecția pe care tocmai ți-a dat-o și lasă detașarea să-și facă datoria, o lași pe mâini bune . De asemenea, înainte să pășești pe pragul casei ar fi bine să arunci o privire în oglindă pentru a-ți aminti de această imagine peste câțiva ani. Dacă te-ai uitat în oglindă și ai văzut o față obosită, brăzdată de lacrimi, cu cearcăne și ochii înroșiți, ce aștepți? zâmbește! Nu, nu începe iar să-ți plângi de milă. Ai ieșit afară în stradă, simți cum frica devine una cu frigul dimineții și îți pătrunde în oase…„Oare ce va fi? Încotro mă îndrept? Ce m-a apucat? Poate era mai bine dacă rămâneam unde eram, poate m-ar fi ajutat cineva, poate aș fi putut să îndrept…” Bla bla, te vor năpădi gândurile contradictorii și dacă le vei permite îți vor întoarce sufletul pe toate părțile. Stai puțin…tu controlezi gândurile sau ele pe tine? Chiar crezi tot ceea ce îți spun gândurile? Lasă-le să bolborosească dacă asta vor, tu ești aici și acum, pe un nou drum. Ești afară, pe stradă, simte aerul. Inspiră, expiră…simte respirația cum pătrunde prin toată ființa ta ca un vânt care vestește primăvara. O simplă respirație făcută de câteva ori într-un mod profund limpezește apa tulbure din minte și te înnoiește. Simte-ți corpul, un miracol cu care ai fost înzestrat. Privește în jurul tău, privește oamenii care trec pe lângă tine. Simți că trăiești? Nu e o minune? Nu uita să-ți ridici privirea spre cer ori de câte ori ai tendința să-ți apleci capul. Nu contează atât de mult ce va fi, important este ceea vei deveni în urma acestei noi experiențe și ceea ce vei învăța din ea. Curaj! Viața te așteaptă cu nerăbdare să o descoperi. O mulțime de oameni minunați așteaptă să-i cunoști. Dragostea te așteaptă s-o trăiești. A sosit timpul să trăiești cu adevărat! Ai ajuns în Gara Noului Început. În orice tren te vei urca te va duce pe un drum necunoscut, dar tu îi stabilești destinația. Bucură-te de călătorie, tot ceea ce a fost sau ai fost a rămâne în urmă, ești liber! Închide ochii. ….Ai ajuns? Bine ai venit în Viața ta

luni, 19 septembrie 2011

IN DRUMUL TAU COPILE DRAG În drumul tău copile drag
Tânărul: Am rătăcit atâta timp pe drumul meu încat nu ştiu cine sunt ,unde mă aflu ,unde să merg. Aş vrea, să pot... opri. Sunt prea multe lacrimi... În drumul meu am întalnit Şi oameni buni şi rai Eu mă întreb cu ce-am greşit de sunt pe-aceste căi? De ce sunt eu ,acum aici ? De ce îmi plâng de milă De ce nu pot nici Să respir ,fără să-mi fie silă? Aş vrea să dispar, Ca focu’ n-ălţator, În lumea asta nu am drag Nici înger păzitor. De toţi ceilalţi mi-e teamă, Mi-e teamă şi de mine, Dar mai presus de toate, De sângele din vine. Am spus că prieteni, Sunt cei care m-ajută, Acum nu cred în prietenii Nici în iubire sfântă.
De ce sunt azi aşa de trist? Hai, spune, întelepte! Caci mă visez in toi de vis Cum cad de sus ,pe pietre. Cum pot eu, să ma ridic, Când inima-mi-e frântă, Cum pot eu, să mai sacrific O minte suferindă? Ce pot să fac, că-n drumul meu, E fum prea gros in faţă , Cum pot să vad fără să plâng O zare luminoasă? De ce nu am in astă lume, O stea pe cer sa fie a mea Să o privesc să-i spun pe nume Să pot vorbi cu ea? Eu, în iubire nu mai cred, De mult mi-a fost luată A fost iubire fară ţel, În inimă de piatră. Aş vrea în munţi ca să dispar, Şi-n urma mea de bun răgaz O lacrimă pe-al meu mortuar Din roşul ei obraz.
Batranul : Drumul, o carte deschisă ce-o primeşti, paşii tăi timizi ,îndrepti din casa şi din ţinuturi părinteşti. Aş vrea să-ţi spun tânăr flăcău Că-n tine stă voinţa De-a merge drept pe drumul tău De-ati itări credinţa. În drumul tău vei intâlni , Prieteni de-anotimpuri, Şi prieteni care iţi vor fi Pe veci şi peste timpuri. Ascultă-acum de ce eşti trist Când viaţa inainte, Este un ţărm de necuprins Cu minunata minte. În drumul tău vei întâlni Şi alte drumuri care, Fulgerător s-or impleti Cu drumurile tale. Aşteapta tu, nu te grăbi, Nu alerga în noapte, Nu fi tu omul cel grăbit Ce merge către moarte. În toiul nopţii pribegit De stai şi uiti de tine Rămâi cu gândul rătacit Te pierzi singur în lume. Nu înceta să crezi măcar Că ai un scop în viată, Nu te gândi că e calvar Ridică-te ! Învaţă! Întâi de toate tu să şti Că viaţa e o luptă, Un teatru mare de copii Un joc, coboară ,urcă. De ce ţi-e ţie frica tânar drag Ori nu şti încă oare, Că dragostea este un prag Şi turnul de scăpare? De ce să plângi când poţi să lupţi De ce să n-ai răbdare, Căci omul este trecător, Prin lumea asta mare... Atunci când spui că nu mai poţi Pe Domnul ia-l de mână El e scăparea tuturor Este lumina lină. Deşertice sunt căile, Când pe Hristos nu-l ai Şi toate încercarile De-aţi face un alt trai. Tu roaga-te mereu, Să te iubesti pe tine Apoi învaţa să iubeşti Pe cei de langă tine. Hristos este chemarea, Hristos este iubirea, Hristos este lumina Hristos e veşnicia! Nimic nu mai contează Când Domnul e cu tine E prietenul pe viaţa Esenţa veşniciei. Copilul cu ochii caprui
În drumul tău, orice încercare este mai uşoara cu Iisus. Iisus este calea,adevarul şi Viaţa!

miercuri, 10 august 2011



Am primit nu demult o invitatie de a viziona un minunat clip.Privind ma rascolit trecut,la copilaria inocenta a mea,a fratilor mei,...acum privind la copii lor si tot asa....ce frumos sa fii copil!!! ei sunt sinceri si ce au in inima dau si-nafara. Vi-l ofer aici, cu drag! Ştim cu toţi cât de minunaţi sunt copiii şi câtă bucurie pot ei să ne aducă în suflet, atunci când reuşesc lucruri frumoase, pe care ei le fac, de cele mai multe ori, cu mai multă dăruire decât cei maturi. Plus faptul că inocenţa de pe chipul lor ne arată un suflet curat şi (încă) nepervertit de răutatea acestei lumi.http://www.youtube.com/user/stratanpave

Mergeţi la link-ul de mai jos şi admiraţi rugăciunea unui micuţ de doi anişori. Cu câtă seriozitate şi convingere rosteşte el “Tatăl nostru“! Iar intonaţia din glas, arată clar că nu este o rostire mecanică, ci una din tot sufleţelul său de copil!
http://www.youtube.com/user/stratanpavel

O femeie iese din casă şi vede 3 moşnegi cu barbă albă stând în faţa casei. Nu-i cunoştea, dar văzându-i supăraţi îi invită în casă să mănânce ceva.“Soţul tău este acasă?” – întreabă ei.
“Nu, este ieşit.”
“Atunci nu putem intra.” – răspunseră ei.Seara când soţul se întoarce acasă ea îi povesteşte despre cei trei moşnegi… “Du-te şi spune-le că am venit şi pofteşte-i înăuntru”Femeia se duce şi îi invită.“Nu putem intra toţi în casă”, răspunseră ei.
“Cum aşa?” întreabă ea.Unul dintre moşnegi îi explică: “Eu sunt BUNĂSTARE, el este SUCCES iar celălalt este IUBIRE. Acum du-te şi întreabă-l pe soţul tău care dintre noi să vina în casă.”Femeia intră în casă şi îi spune soţului, care se bucură. “Ce bine! În acest caz invită-l pe BUNĂSTARE să ne umple casa cu bunăstare!”Soţia nu a fost de acord. “De ce să nu-l invităm pe SUCCES?”Nora îi ascultă dintr-un colţ al casei. “N-ar fi mai bine să-l invităm pe IUBIRE? Casa noastră ar fi atunci plină de iubire!” – a sugerat nora.“Hai să ne ghidăm după sfatul norei”, îi zice soţul soţiei.
“Du-te afară şi invită-l pe IUBIRE să ne fie oaspete.”Femeia iese afară şi întreabă: “Care dintre voi este IUBIRE? Pe el îl invităm să ne fie oaspete.”IUBIRE porneşte înspre casă. Odată cu el se pornesc în urma lui şi ceilalţi doi. Surprinsă femeia întreabă : “L-am invitat doar pe IUBIRE. Cum de veniţi şi voi cu el?”Cei trei moşnegi replicară: “Dacă l-ai fi invitat pe BUNĂSTARE sau pe SUCCES, ceilalţi ar fi rămas pe loc, dar de vreme ce l-ai invitat pe IUBIRE, unde merge el mergem şi noi. Unde este IUBIRE este şi BUNĂSTARE şi SUCCES!!”DORINŢA NOASTRĂ PENTRU TINE…* Unde este durere, îţi dorim pace şi fericire.
* Unde sunt îndoieli personale, îţi dorim reînnoirea încrederii în abilitatea ta de-a trece peste greutăţi.
* Unde este oboseală sau blazare, îţi dorim înţelegere, răbdare şi puteri reînnoite.
* Unde este frică, îţi dorim iubire şi curaj.

Am recitit curand o poveste de pe Povestiri cu Talc, pe care vreau sa o impartasesc si cu voi aici.

Un soldat american, inainte de a pleca pe front, s-a dus la biblioteca si a cerut o carte. Era o carte de poezii. A citit cartea care a avut un impact foarte mare asupra sa. Dar ce l-a impresionat mai mult decat cartea erau comentariile pe care cineva le scrisese pe marginile paginilor. Cartea fusese donata bibliotecii de catre persoana care scrisese comentariile. Asa ca numele si adresa ei erau scrise pe carte.

Plecat pe front, a decis sa-i scrie acestei doamne. I-a spus cat de mult l-a impresionat cartea si ce impact au avut comentariile pe care ea le scrisese pe marginile cartii. Si ea i-a scris inapoi. Asa au inceput sa corespondeze si, cu cat isi scriau, relatia lor devenea din ce in ce mai puternica.
Intr-una din scrisori, el i-a scris si a rugat-o sa-i trimita o fotografie. Ea i-a spus ca daca se simte apropiat de ea si daca dragostea lui este adevarata, nu va conta cum arata. Asa ca nu i-a trimis nicio fotografie.

Cand s-a terminat razboiul si el s-a intors in SUA, si-au dat intalnire in New York, in Grand Central Station. Ca sa se recunoasca, ea l-a rugat sa tina cartea in mana, iar ea va avea un trandafir.

Asa ca in acea zi, intr-un loc imens, un soldat venit de pe front, cu o carte in mana cauta o femeie cu un trandafir in mana. Va dati seama ce asteptari avea? Era pe punctul de a-si gasi sufletul pereche, femeia pe care o iubea dar pe care nu o vazuse niciodata.

Asteptand, a vazut o fata superba, imbracata intr-o rochie verde, care-l privea atent. Ea s-a indreptat catre el si… era minunata. Era dincolo de orice imaginatie. Iar el s-a uitat si a vazut ca ea nu avea niciun trandafir.

Langa el s-a oprit o doamna mai in varsta. Avea un trandafir in mana.
Va puteti imagina? Tanara superba si doamna care nu arata foarte bine, dar cu un trandafir in mana. Si nu era frumoasa, chiar destul de neatragatoare si imbatranita. Voi ce ati fi ales?

Persoanei cu trandafirul ii stia sufletul de care se indragostise. Asa ca s-a indreptat spre doamna cu trandafirul, in timp ce tanara frumoasa s-a oprit la cativa pasi de el, l-a privit si l-a intrebat:
- Vii cu mine soldat?

Iar inima lui era sfasiata. Decizii. Alegeri. S-a gandit un minut. In timp ce tanara se indeparta de el, lucrurile corecte l-au determinat sa aleaga: si-a continut drumul catre persoana mai in varsta care tinea trandafirul in mana, s-a apropiat de ea si i-a zis:
- Buna ziua, si a invitat-o la cina.

Iar aceasta i-a spus:
- Fiule, nu stiu ce se intampla aici, dar tanara imbracata in verde care tocmai a trecut pe langa tine, m-a rugat sa tin in mana acest trandafir si mi-a spus ca, daca vei veni la mine, sa-ti spun ca te asteapta la restaurant.

Mi-a mers direct la suflet povestea asta, e ceea ce facem noi toata viata. Ne pregatim pentru intalnirea cu iubirea, ne imaginam cum ar fi, avem atatea asteptari cat ne-am lasat imaginatia sa zboarde. Ne pregatim temeinic de fapt pentru dezamagiri. Ne punem clar pe un pilot automat, pe "asa ar trebuie sa fie" desi habar nu avem ce vrem, avem doar niste fantezii nerealiste. Si atunci cand suntem pe cale sa intalnim iubirea nu facem decat sa ii dam cu piciorul, ne lasam sentimentele otravite de visele noastre.

Nu avem rabdare sa stam de vorba cu noi, sa descoperim ce vrem, nu avem rabdare atunci cand intalnim oameni noi in viata noastra, ne spunem "nu corespund" si cu asta basta.

Nu spun ca e gresit sa visam, e extrem de important sa visam. Dar e important sa stim ce vrem de la persoana de langa noi, cum am vrea sa ne faca sa ne simtim, ce valori vrem sa impartaseasca cu noi etc. Iar atunci cand o vom intalni nu vom avea nici un dubiu, vom stii ca e ea, atunci cand stim ceea ce vrem nu vom alege decat corect.

Viata ne testeaza atunci cand nu stim ce vrem, atunci cand suntem cu capul prea in nori sau ca strutul in nisip. Atunci avem nevoie de ceva care sa ne trezeasca.

Mi-am dat seama cat de mult ma pacaleam, visand. Vroiam cu disperare iubirea in viata mea si atunci atrageam persoane nepotrivite, "initial" conforme cu visele mele, insa trezirea la realitate era intotdeauna dura.

Mi-am dat seama ca imi spuneam ca sunt pregatita doar pentru ca visam, nu si pentru ca stiam ce imi doresc, iar in momentul in care aparea cineva in viata mea ii inchideam usa in nas... era "neconform cu cel din visele mele". Sau eram deschisa atat cat vroiam, "detinand controlul".

Alegerea corecta vine din adancul sufletului tau, acolo unde nu poate exista altceva decat iubire, unde nu ajunge altcineva decat tu, asa ca nu ai cum sa fii ranit(a). Alegerea corecta inseamna sa lasi usa deschisa si sa vezi care e mesajul fiecarei persoane sau eveniment care apare in viata ta. Poate fi doar un bun prieten, poate te va conduce spre iubirea pe care ti-o doresti, poate mai ai ceva de invatat etc.

Oricum vei simti ce ai de facut. INTOTDEAUNA!