POVESTEA LAVINIEI...

Am sa va spun si eu o poveste de Craciun, despre o fetita ce isi dorea un cadou cu totul si cu totul special, dar nu il astepta si nici nu il cerea de la Mos Craciun ci de la Dumnezeu.Desi era mica acea fetita stia ca Dumnezeu poate face minuni, si astepta crezand ca intr-o zi Dumnezeu se va opri langa ea si va face minunea.

Ce isi dorea? Isi dorea o singura masa de Craciun cu intreaga familie , aceasta fiind formata din mama , tatal si sora fetitei. Anii treceau mereu, si pe calendar tot aparea data de 25 decembrie, si desi sarbatorile erau foarte frumoase si primea dulciuri, jucarii si alte lucruri materiale, cadoul acesta special nu era adus de nimeni.Dorinta ei parea ca nu avea sa se implineasca niciodata.Si asa a si fost.Dorinta acestei fetite nu s-a implinit, timpul s-a scurs , anii au trecut si au luat cu ei si acest vis inutil.Va intrebati de unde stiu aceasta poveste? Ei bine, aceasta este povestea mea de Craciun, acea fetita sunt eu.Eu astept si acum, poate in acest an se va intampla aceasta minune pe care mi-am dorit-o din totdeauna : o masa de Craciun cu intreaga familie, desi nu are cum.

Insa nu va intristati pentru ca Dumnezeul meu e viu si poate face si astazi minuni, si chiar daca dorinta mea nu se va implini acum, stiu si cred ca la un moment dat , (daca voi ajunge cu bine pana atunci si daca Dumnezeu imi va da propria mea familie), voi avea o masa de Craciun. Intr-o zi dorinta mea se va indeplini, sau poate nu, dar stiu ceva acum, anul acesta de Craciun, il voi chema pe El sa ia masa impreuna cu mine.El va tine locul acelei dorinte, pana in momentul in care ea se va indeplini. Va doresc sarbatori fericite! >:D< Si nu uitati, ceea ce mosul nu va poate da, Dumnezeu o poate face!

Intimpinam in viata noastra atitea povesti reale, triste, altele mai putin triste ...le auzim, le aruncam sau intoarecem inima si trecem pe linga ele nepasatori.Suntem oameni avem inimi fiecare de noi, ele ne-a fost date cu iubire, caldura, impreuna simtire...inimi iubitoare fara pete...

Chiar daca in urma anilor inimile noastre sau zbircit, inegrit sa lucram la ele...sa dam voie ca Tatal nostru sa le unga, sa le incalzeasca, sa lipeasca in ele bunatatea Lui, iubirea ce ne face pe noi fericiti...nu lucrurile materiale sunt cele care ne ajuta sa fim buni ci CALDURA INIMII noastre...

Sa nu uitam mai e putin anu se incheie avem multe de revizuit..asa ca incep cu mine, schimb arunc si inlocuiesc cu ceea ce e bun.Caut, privesc sa simt cine e linga mine..sa intind o mina celui suferind, celui care plinge, celui singur....chiar si celui fericit.

TRECEREA PRIN INCERCARE & DARUL

Mulţi se zbat după daruri, după merite, după lucruri mari şi arătoase. Unde-i însă ochiul care să-l caute pe cel nebăgat în seamă? Unde-i mâna care să mângâie capul celui necăjit? Unde-i punga care se deschide pentru nevoia adevărată, dar care stă ascunsă de ochii mulţimii? Unde-i inima aceea bună şi prietenoasă, faţă de cei părăsiţi! Unde-i răbdarea care tace, îngăduie, sufere şi lucrează în tăcere?

Iubirea Golgotei aceasta ne învaţă! El ne-a dat o pildă: să călcăm pe urmele Lui. Iubirea cunoaşte un singur drum; şi acesta este drumul pe urmele Mielului, drumul umilinţei, al răbdării şi jertfirii de sine. Mergi tu pe acest drum? Iubeşti tu să fii smerit şi nebăgat în seamă, să fii înjosit şi dispreţuit? Ori te superi când nu se ţine socoteală de tine şi cârteşti când ajungi în sărăcie şi lipsuri? Iubirea toate le rabdă, toate le suferă.

Doamne Iisuse, şi eu trebuie să trec câteodată prin lipsuri şi încercări. Alte ori trebuie să văd nepăsare în jurul meu şi atunci sunt gata să mă mâhnesc şi să mă supăr. Nu lăsa, Doamne, ca astfel de gânduri să rănească inima mea, ci ajută-mă să învăţ de la Tine a fi blând şi smerit cu inima, ca să am totdeauna pacea sufletului în Tine. Alungă orice mândrie din inima mea şi mă întăreşte în harul Tău, ca să simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în vorbiri de rău; să iubesc totul pentru Tine şi în iubire să Te urmez, în umilinţă, în tăcere şi supunere, în orice vreme. - Ioan Marini, din vol. “Gânduri creştine”

Mi-am dat seama în ultima perioadă cât de important este să ai alături pe cineva care să te susțină, să te încurajeze, atunci când treci prin unele momente grele și când ai nevoie să auzi cuvinte încurajatoare. În viața asta vei ajunge să fii pus în două posuturi: când vei avea nevoie de încurajare din partea cuiva și când vei fi tu acela care va trebui să încurajezi pe cineva. Fie că va fi vorba de a încuraja pe cineva din familie sau pe un prieten, trebuie să fii întotdeauna dispus să devii un umăr pe care să poată cineva plânge și cineva care să întărească un suflet slăbănogit. Cred că este foarte important să fim niște oameni pe care ceilalți să poată conta, să fim cunoscuți pentru că suntem dintre aceia la care se poate veni pentru a primi o îmbrățișare strânsă. Fiindcă în viața asta nu vom fi puși numai în ipostaze fericite, ci vom fii și întristați, doborâți la pământ sau constrânși de anumite circumstanțe. Și atunci vom avea nevoie de cineva care să ne dea putere să mergem mai departe.. de cineva care să ne spună că totul va fi bine.

Nu putem sta nepăsători când cel de lângă noi suferă. Și mai ales când cel care suferă este cineva pe care-l iubim. Este greu de foarte multe ori să fii acea persoană care trebuie să încurajeze, fiindcă sunt anumite situații în care cuvintele vor fi de prisos și în care numai prezența noastră va fi îndeajuns pentru cel întristat, dar trebuie să fim acolo pentru ei. Fiindcă ei au nevoie de noi. Și niciodată nu se știe când noi vom fi aceia care vor avea nevoie de încurajare din partea oamenilor. Și dacă nu va fi nimeni să ne încurajeze, fiindcă noi am fost aceia care am îndepărtat de la noi persoanele acelea prin nepăsarea și răceala noastră?

Este ușor să îți vezi de treaba ta, să nu îți pese de ceilalți când suferă. Într-adevăr, să-ți apropii inima ta de o inimă rănită nu este simplu și doare de fiecare dată asta. Doare când cineva îți spune suferințele sale interioare, dar am fost făcuți pentru a fi unul aproape de celălalt atunci când celălalt trece prin momente grele. Dacă tu cunoști pe cineva care suferă, și dacă acea persoană îți este dragă, doar interesează-te de ce se petrece în inima celuilalt. Arată că-ți pasă. Suferă dacă este nevoie. Și nu fugi prea departe de suferință, de lucruri triste... fiindcă ele te vor prinde de urmă, pentru că au aripi. Inima ta să fie deschisă spre cel care suferă și nu uita... mâine s-ar putea să fii chiar tu acela care vei suferi.

 Fiindcă cine este scutit de lacrimi?