POVESTEA LAVINIEI...

Am sa va spun si eu o poveste de Craciun, despre o fetita ce isi dorea un cadou cu totul si cu totul special, dar nu il astepta si nici nu il cerea de la Mos Craciun ci de la Dumnezeu.Desi era mica acea fetita stia ca Dumnezeu poate face minuni, si astepta crezand ca intr-o zi Dumnezeu se va opri langa ea si va face minunea.

Ce isi dorea? Isi dorea o singura masa de Craciun cu intreaga familie , aceasta fiind formata din mama , tatal si sora fetitei. Anii treceau mereu, si pe calendar tot aparea data de 25 decembrie, si desi sarbatorile erau foarte frumoase si primea dulciuri, jucarii si alte lucruri materiale, cadoul acesta special nu era adus de nimeni.Dorinta ei parea ca nu avea sa se implineasca niciodata.Si asa a si fost.Dorinta acestei fetite nu s-a implinit, timpul s-a scurs , anii au trecut si au luat cu ei si acest vis inutil.Va intrebati de unde stiu aceasta poveste? Ei bine, aceasta este povestea mea de Craciun, acea fetita sunt eu.Eu astept si acum, poate in acest an se va intampla aceasta minune pe care mi-am dorit-o din totdeauna : o masa de Craciun cu intreaga familie, desi nu are cum.

Insa nu va intristati pentru ca Dumnezeul meu e viu si poate face si astazi minuni, si chiar daca dorinta mea nu se va implini acum, stiu si cred ca la un moment dat , (daca voi ajunge cu bine pana atunci si daca Dumnezeu imi va da propria mea familie), voi avea o masa de Craciun. Intr-o zi dorinta mea se va indeplini, sau poate nu, dar stiu ceva acum, anul acesta de Craciun, il voi chema pe El sa ia masa impreuna cu mine.El va tine locul acelei dorinte, pana in momentul in care ea se va indeplini. Va doresc sarbatori fericite! >:D< Si nu uitati, ceea ce mosul nu va poate da, Dumnezeu o poate face!

Intimpinam in viata noastra atitea povesti reale, triste, altele mai putin triste ...le auzim, le aruncam sau intoarecem inima si trecem pe linga ele nepasatori.Suntem oameni avem inimi fiecare de noi, ele ne-a fost date cu iubire, caldura, impreuna simtire...inimi iubitoare fara pete...

Chiar daca in urma anilor inimile noastre sau zbircit, inegrit sa lucram la ele...sa dam voie ca Tatal nostru sa le unga, sa le incalzeasca, sa lipeasca in ele bunatatea Lui, iubirea ce ne face pe noi fericiti...nu lucrurile materiale sunt cele care ne ajuta sa fim buni ci CALDURA INIMII noastre...

Sa nu uitam mai e putin anu se incheie avem multe de revizuit..asa ca incep cu mine, schimb arunc si inlocuiesc cu ceea ce e bun.Caut, privesc sa simt cine e linga mine..sa intind o mina celui suferind, celui care plinge, celui singur....chiar si celui fericit.