O plutire...

O plutire...

marți, 4 martie 2014

Cind vorbim de iubire...

"Unirea deplină între un bărbat şi o femeie, corespunzând unei iubiri desăvârşite, e netrecătoare. Căci fiecare a găsit în celălalt nu un obiect, ale cărui posibilităţi de satisfacere sunt limitate şi care se ascunde ca persoană atunci când e tratat ca obiect, ci o persoană inepuizabilă şi veşnic nouă în capacitatea şi imaginaţia ei de autodăruire. Cei doi se iubesc pentru că se completează, pentru că nu-şi sunt uniformi. Iubirea nu se naşte între două suflete care sună la fel, ci care sună armonic . Iubirea este un schimb de fiinţă, o întregire reciprocă. Iubirea îmbogăţeşte pe fiecare pentru că primeşte şi dăruieşte la nesfârşit, pe când ura sărăceşte , pentru că nu dă şi nu primeste nimic." 


Doamne, cât de târziu am înțeles că oamenii care te iubesc nu te vor amintire, o amintire pe care s-o arunce plini de nepăsare într-un sertar al minții ... căci oamenii care te iubesc cu adevărat te vor prezent, prezent în viața lor, viață pe care s-o împartă până la ultima gură de aer cu tine...
Doamne, cât de târziu am înțeles că oamenii care azi spun că te iubesc....mâine vor uita să o mai facă ...
...azi eu scriu,..
miine veti scrie voi...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu