ovestea din această zi a făcut doar ca degetele să zboare pe hîrtie...i-am multumit din nou pentru condurea si captivarea ei.
Am făcut o schită...un nor deasupra casei mele unite prin gîndurile mele...e ca si cum Tu, Doamne ai reflecta norul de protectie si conducere...alb si imaculat peste ele.
Promisiunea e că se miscă peste această familie.
D-zeu este adăpostul si sprijinul nostru, un ajutor care nu lipseste niciodată în nevoi.De aceea nu te teme chiar dacă s-ar zgudui pămîntul si s-ar clătina muntii si inima mărilor.
Ps.46:1,2
Multora nu le place să asculte o furtună...sau o ploaie zgomotoasă.Nu le plac nici bubuiturile tunetului sau descărcările ale fulgerului.
Dar eu cînd privesc furtuna în minte îmi vine imaginea vietii, a realitătii cu care noi oamenii ne luptăm zi de zi,,,... cu ploaia lacrimilor, cu furtuna luptelor, cu bubuituri si descărcări a urei, dusmăniei răzbunării.
Asa suntem noi oamenii precum ploaia si furtuna!
Iar frica,teama au loc în interiorul inimii lor...si cu toate acestea D-zeu nu a vrut niciodată ca noi să stim ce este frica. El fiind rezultatul păcatului din această lume.
Chiar si-atunci cînd Isus este cu mine în barca vietii, e posibil să trec prin momente de teamă.
Asta pînă cînd privirile, inima mea se îndreaptă la Isus si mă încred cu tot sufletul în El, amintindu-mi mereu si mereu că, El este alături de mine.
Adevărata simtire si liniste pe care mi-o oferă El, nu este aceea că Isus poate linisti o furtună - ci faptul că si El simte furtuna la fel ca mine.
Si El este în barcă!
Si El simte rafalele de vînt!
Si El aude tunetul si vede fulgerul!
Dar, închid ochii si îi ascult vocea blîndă si iubitoare care îmi sopteste mereu si mereu, o dată si de mai multe ori:
-Taci, fii linistită!!!
...si asa în furtuna vietii mele stau linistită.
Exod 14:19-22
...
...Amy
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu