Primul pas...

oate  că în primii ani viata mea sa deschis încet,ca niste mîini care se deschid ca să primească darurile lui D-zeu,o dorintă să lupte pentru viată si în viată- 

cît de mult îmi doresc întra-devăr să trăiesc cu adevărat 

Nu o cale de mijloc ai  anilor trăiti în amorteală,în izolare lăsînd gîndurile să hoinărească prin valurile neîncrederii care nu se mai trezesc si nu mai pot simti viata din plin.

E iarăsi dimineată - golită de oboseala unei nopti, lumina îmi pătrunde prin pleoapa abia între-deschisă soptindu-mi prin glasuri de păsărele o pace ce îmi inundă sufletul în răcoarea diminetii.

Trezită la realitate privirea se atinteste pe masa de lucru unde îmi sunt răvăsite schitele,desenele si scrierile mele iar în mijlocul lor  se afla cartea ce îmi dă binecuvîntarea în fiecare diminetă ˇBIBLIA ˇ

 Deschid si citesc:

Aduti aminte de făgăduinta dată robului Tău,în care m-ai făcut să-mi pun nădejdea! Aceasta este  mîngîierea mea în necazul meu: că fagăduinta Ta îmi dă iarăsi viată.

Psalmul119:49,50

Atunci privirea îmi rătăceste dincolo de geam,la soarele care sclipeste la adierea vîntului ce loveste crengile copacilor, de parcă ar dori să pună în dans micutele flori de cires care cad ca o ploaie de sclipiri ce se risipesc pe pămîntul umed si gata înverzit.Totu în jur e viată,plin de culoare, de parfum...de sperantă!

Are si viata mirajele ei.

Mă ridic încrezătoare păsind cu tălpile goale în mreaja unei povesti.De mînă sunt dusă de vîntul ce mă gîdilă la ureche,ochii sunt vrăjiti de genele care se agată de cerul senin în adierea unei păsări care îmi sopteste că primăvara e aici, aproape de inima mea.

E chiar in fereastra geamului meu ce cu o zi înainte o împodobisem cu micutul meu.Am luat stropitoarea lui micută si am picurat stropi de viată din tolba lui D-zeu. Le-am privit pe cele două sclipiri de flori si am început să zîmbesc.Gîndul ma dus la ziua în care le-am plantat si le-am dat cite un nume: albatrelul Georgel & Canduta rozalica...reusind din nou să mă despart de lume si sa intru în lumea basmelor vorbind cu ele.

 Trăiam ca într-un basm fermecat si asta mi-a dat puterea recunostintei în acea zi! Incercînd să ordonez masa ochii mi sa atinti spre o mică cărticică care era deschisă si citesc:

 ...Cînd îti e sete,...bei ; nu citesti cărti despre apă.Dacă ne stingem de sete, prea putin ne folosesc cărtile despre apă; singurul mod în care ne putem răcori gura uscată e să închidem cartea, să ne scufundăm palma în apă si să bem.

Asa si florile mele din geam albăstrica si rozalica, ele au nevoie în permanentă de apă, de iubire, gingăsie, de vorbele mele dulci pentru a creste mari, frumoase, fericite - eu si D-zeu e acela care le oferă apă spre a bea.

Dacă le e sete trebuie să bea!

Atunci mi-am dat seama că trebuie să fac ceva.În clipa aceea m-am asezat la masă si am început să scriu o listă,...asta dădea dovadă că deja luasem prima înghititura de apă, dar încă nu stiam că deja începuse prima mea transformare,..sau că schimbarea mea ar fi atît de transparentă pentru cei din jurul meu, a florilor mele.

Această transformare, provocare a dragostei a început într-o zi senină din luna martie, chiar de ziua mea, cînd soarele iesise din ascunzisul ei, alungînd frigul si aducînd cu ea puritatea ghiocelului ce se făcea văzut prin omătul ce dă topire si apă solului gata pentru trezirea tuturor gînganiilor si a florilor de primăvară. 

E anotimpul în care am gustat amărăciunea, singurătatea, respingerea...dar care au luat locul puterii de a lupta punînd în aplicare începutul anotimpului listelor de multumire si binecuvîntare.

Oriunde păsesc sunt stivuite proiecte cu desene,materiale didactice pentru copii, cu lucru de mînă, cu scrieri si dorinte ce doresc să le duc la bun sfîrsit.Cu un plan cules de pe net să scriu o listă cu O MIE DE LUCRURI care îmi plac, O MIE DE BINECUVÎNTARI,O MIE DE DARURI...

Totu de aici a pornit....a început modelarea, zborul si vindecarea rănilor.Uneori nu stii că ai intrat pe usă decît după ce esti deja înăuntru.

Printez materialul si incep a scrie:

Lista de daruri- nu pe cele care mi le doresc, ci daruri pe care le-am primit deja:

 1. soarele diminetii ce pătrunde fără să fie întrebat în camera mea

2.pentru copii mei cei scumpi

3.pentru de a scrie în rime

4.pentru inima bună gata să ajute cu o vorba chiar si pe dusman

5.mîinilor pricepute

 Si încep a zîmbi - nu-mi vine să cred că am alungat lacrimile neîncrederii si pot zîmbi încrezătoare indiferent ce îmi aduce ziua de mîine.Pînă la urmă sunt doar niste  lucruri mărunte obisnuite a fiecărei zile si totusi ele seamănă perfect cu niste daruri, pe care mi le face chiar EL... si cind scriu parcă asi despacheta iubirea pe care mi-a fost dată în dar de la nastere si pînă acum.

În prima zi am multumit:

.pentru iubire

.pentru iertare

.pentru încredere

.pentru sperantă

.pentru nădejde

..........

Cu venirea serii , cînd toti sunt scufundati în somn, doar eu vîntul si picurii de ploaie mai fac gălăgie...revin în rugaciune si trec mîna peste hîrtie revizuiesc în miniatură albumul vietii de zi  si simt pace...fericire...liniste

Încă o zi am luptat,încă o zi am multumit ca un rîu din care mă scald si beau înversunată din harul ce creste si mă duce...

....va urma gîndurile mele