Să ne frîngem pîinea împreună...

n această noapte sfîntă,închid ochii si deschid linistea inimii mele luînd parte la împărtăsirea din cuvintele Domnului:

Această pîine este trupul meu rupt pentru tine...

Acest pahar este sîngele meu vărsat pentru tine...

Matei 28:1-20

Doamne, 

Umple-ma cu Gratia Ta, ca spiritul iubirii si al adevarului sa-mi atinga inima si sa ma transforme pentru totdeauna. Ma las atins de Slava si Lumina Ta, pentru ca Fiinta mea Adevarata sa mi se releveze din adancul inimii. Inchid ochii si las lacrimile sa curga, in timp ce sufletul imi zambeste, la bucuria regasirii. 

In aceasta clipa eterna, sunt Una cu Tot ce Exista si in aceasta regasire, te-am regasit pe Tine, si odata cu Tine, m-am regasit pe Mine. Doamne, multumesc ca ma inveti ce inseamna iubirea adevarata si cata bogatie se afla in inima mea. 

Sunt fara cuvinte... si ma odihnesc in aceasta tacere, stiind ca tu imi atingi inima... si imi asculti cuvintele ce nu-si gasesc inca drumul spre a fi rostite...

A venit primăvara, în sufletul tău! Tu şti cum e? Soarele străluceşte pe ploaie, ploaia cade pe soare… M-am gândit cum vreau să mă atingă picăturile de ploaie; precum clapele de pian, care să-mi creeze o simfonie muzicală acompaniata de festivalul cromatic al culorilor. Să am ochii ca de scânteie, lucind ca astrii…, de bucurie obrajii să strălucească, creierul să nu slăbească.. din cauza inimii… Să nu-mi pierd credinţa în umanitate, datorita unor picături murdare care cad peste Omenire. Exista o scânteie de bucurie care îmi dă certitudinea că ELE…, nu murdăresc, Omenirea!

Pe un cer intunecat si ursuz ramurile pline cu flori ale unui superb mar dainuiesc tacute in noapte..nici nu le  pasa ca ploua cam de multa vreme ..Cad din cer lacrimile Domnului ..Este trist Domnul meu .. Pamantul tot a aprins mii de lumanari ..Toata omenirea este in genunchi ..Plange omul  . Si-a pus patrafirul in cap si se piraste singur Mantuitorului lumii ..Doamne iarta-ma ..Sunt cel mai mare  pacatos ..Te rastignesc cu fiecare rasuflare a mea ..Tu iarta-ma mereu ..Ma infioara gandul caderii celei mai frumoase creatii .. Mi s-au stins luminile sufletului meu ..De ce Doamne , de ce ? ..Pe sub felinarele strazii o ceata laptoasa ingreuneaza stropii ochilor plansi intr-o noapte alba ..Ma infricoseaza adanca smerenie a Lui  . Adanca daruire si adanca grija a Domnului meu pana in ultimul moment al vietii ..grija de mama , grija de aproapele , grija de mantuire a sufletului rastignit alaturi de El ..  “Fiule, iata mama ta, mama, iata fiul tau “.. “Pomeneste-ma, Doamne, cand vei veni in imparatia Ta. Si Iisus i-a zis: Adevarat graiesc tie , astazi vei fi cu Mine in rai .”  Printre nori luna incearca sa-si impuna semetia .. In zadar se tanguie printre picaturile reci ..ii este greu , este uda si nu-i reuseste indrazneala ..Se razgandeste si invinsa se ascunde in spatele unui nor ..A adormit si a dormit ..Florilor de mar nici macar nu le pasa de mine si de tristetea din gandurile mele ..Lor nu le pasa nici de petalele lor care sunt cazute pe jos direct in strada .. Dis -de-dimineata vor fi calcate in picioare de catre oameni  . Si ce daca  ? Cu un aer de mandrie marul  inmiresmeaza aerul rece din fereastra mea .. Nu-i pasa ..este detasat si adanc infipt in existenta lui .. Vantul il bate , ploile il uda ..Nu este legat de nimeni si nimic ..timpul sta in loc doar pentru el …Numai omul are o multime de legaturi .. legaturi de toate soiurile ..Cu totii suntem datori pamantului din noi ..Pamantul acesta care a sorbit intr-o inghititura chiar  Sangele cel Sfant .. Stiam ca asa voi pati .. stiam in adancul meu ..stiam ca ma voi intrista adanc ..Asa merit ..Iarta-ma Doamne . Ce mult ai suferit pentru mine ! ..Stelele s-au suparat pe mine si s-au topit  de dorul iubirii nu stiu cui , poate si de al meu  ..nu stiu ..  Candela palpaie a dangat de clopote .. Inainte -inapoi ..sus-jos  .. Iata ca tot se mai lumineaza o data ..iar si iar in fiecare zi ..