Familia e prima scoala a copiilor

tarea e foarte critică...mă amăgeam cu iluzii si firmituri aruncate în vînt.

Am încercat să îngrijesc sufletul ca pe o floare care se astepta mereu udată,mîngîiată,alinată...cerînd sau cersînd apă pentru a creste...dar rezultatul nu a fost pe măsură, din cauza asta a ajuns în stadiul ofilirii,ne-încrederii ,a temerii ce o uscă zi de zi.

Niciodată nu am crezut că voi lua un joc de copil drept realitate. Poate că multi mi-au spus în joacă si eu am acumulat motivatiunile ca pe o nereusită, neîncredere, respingere...

De aceea se spune că mintea unui copil, e ca lutul moale...Tot ce se spune rămîne acolo întipărit pentru totdeauna, si acea vîrstă e critică.

Multi copii confundă o glumă cu realitatea si trăiesc într-o lume a lor imaginară.Îsi făuresc o lume a lor diferită, care e departe de realitate,ei nu înteleg diferenta dintre adevăr si fictiune, deoarece nici nu vor să înteleagă,nici nu sunt în stare.

Aceste stări le-am trecut si eu în copilăria mea si asi putea spune că le-am trăit pînă în clipa de fată, cînd acel val năprasnic a lovit a mea viată, trezindu-mă la realitate.Am trăit o copilărie în care izolarea provoca răni adinci,respingerea aducea neîncrederea,iar iubirea nu o întelegeam, de fapt nici nu o cunosteam doar făceam cunostintă cu ea din ce vedeam în afara gardului meu.

Multă lume mă cunostea, multa lume îmi cunostea povestea, chiar daca era cunoscută doar printre frînturi , ei au acceptat-o dar niciodată ajutată, imaginatia mea a fost considerată o izolare si diferentă fată de lumea înconjurătoare.

Dragostea mea  se bazează acum pe minciuni si motive de neîncredere. Dacă m-asi fi atasat de lumea reală poate că nu cădeam capcană vietii...dar am trăit în frică,....frica de a nu fi iubită, de a nu fi părăsită sau batjocorită asa cum am fost în copilăria mea fragedă si cea prezentă.

De asta se spune că în fata copiilor vîrstnicii, părintii trebuie să-si controleze cuvintele si actiunile.Astfel încît  orice spune în glumă un adult să nu-i ducă în eroare pe copii sau să le distrugă inima,neîncrederea de sine, si sa se simtă fără valoare...asa cum sa întîmplat în cazul meu.

Dar acum eu am nevoie de srijin si nu de ură...de adevăr si nu minciună.Astfel de persoane se va face bine dacă vor fi ajutate de familie.

FAMILIA!!!!

Sper că vîrstnicii familiilor au înteles că familia e prima scoală a copiilor. Ei învată de la familiile lor să facă diferenta dintre bine si rău,..familia e cea care le ghideaza viata...

...