Nota zilei de azi...

Căci dupăcum  ploaia  si zăpada se pogoară din ceruri, si nu se mai întorc înapoi,ci udă pămîntul si-l fac să rodească si să odrăslească,pentru-ca să dea sămîntă sămănătorului si pîine celui ce mînîncă,

tot asa si cuvîntul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fără rod, ci va face voia Mea si va împlini planurile Mele

Isaia55:10,11

În curtea mea au înflorit deja copacii, lăsând albinele să vină să colecteze polenul pentru a produce miere. Florile lasă o mireasmă plăcută şi primăveratică, ceea ce mă duce cu gândul la un nou început, la o nouă şansă pentru fiecare. O şansă de a-ţi îmbunătăţi viaţa, de a-ţi împlini unele din visuri şi de a iubi mai mult în acest an. Am sentimentul că acest an va fi unul bun pentru cei ce rămân lângă Dumnezeu, pentru cei ce-L caută cu toată inima. Cât de ciudat poate fi cum o zi începută cu soarele strălucind după dealurile oraşului meu, îmi poate însenina întreaga zi. Şi cât de melancolică mi se pare viaţa atunci când o încep sub norii plumburii ce ameninţă să mă zdrobească cu picurii lor de ploaie. Dar aşa e viaţa... plină de zile în care soarele îmi străluceşte în ochi şi totodată încărcată de multe ori cu picurii ploii pe faţa-mi ascunsă de ei în spatele unei umbrele. Trebuie doar să accept tot ceea ce ea îmi oferă, fie că sunt zile în care copacii înfloresc în inima mea sau zile în care frunzele-mi cad. Pentru că nimic nu ţine veşnic, ci fiecare lucru îşi are timpul lui. Astăzi râd cu lacrimi, iar mâine voi plânge în ascuns. Nu pot ştii ce mă aşteaptă de cealaltă parte a zilei şi de aceea trebuie să dau ce am mai bun. Să mă străduiesc să fiu o persoană bună, care să iubească. Chiar dacă mai eşuez şi cad, mă ridic şi merg mai departe. La urma urmei, sunt om şi nu pot fi de fier.

Astăzi am pregătit o povestioră despre cumpătare

Un tânăr vultur mândru şi puternic se înălţase în aer spre pradă, când, deodată, săgeata vânătorului îi opri zborul şi aproape îi reteză aripa dreaptă. 

Prăvălit din înălţime într-o dumbravă, după zile de chinuri grele, vulturul îşi văzu în cele din urmă rana vindecată de balsamul naturii atotlecuitoare.

Când simţi că poate din nou să zboare, ieşi afară din tufişul-adăpost, întinse aripile, dar abia se putu înalţa câţiva metri de la pământ după o pradă ce altă dată nici nu o lua în seamă.

Adânc abătut, se lăsă pe o stâncă joasă, aproape de un pârâu. Privi spre înaltul cerului şi o lacrimă de durere pică din ochiul lui mândru...

Tocmai atunci, foşnind printre ramuri, o pereche de porumbei guralivi coborî pe nisipul auriu. Cercetând împrejurimile, porumbelul îl zări pe cel adânc întristat şi se avântă prietenos spre el:

- Fii vesel, prietene! Ce-ţi lipseşte, oare, ca să fii fericit? N-ai toate la îndemână? Ramura nu te apără de văpaia zilei? Nu poţi să ridici pieptul spre lumina amurgului, stând pe muşchiul moale de lângă pârâu? Te plimbi prin roua proaspătă a florilor şi din belşugul tufişurilor îţi culegi mâncare aleasă. Şi-ţi stâmperi setea uşoară în izvorul argintiu. 

Oh, prietene...! Adevărata fericire este cumpătarea. Şi cumpătarea găseşte pretutindeni ceea ce-i trebuie.

- Oh, înţelepte...! grăi vulturul. Şi serios şi grav, se cufundă şi mai adânc în sine însuşi: "Oh, înţelepciune! Vorbeşti printr-un porumbel...!"

(După J.W. Goethe - Vulturul şi porumbeluli

ADEVĂRATA CUMPĂTARE E ACEEA CARE TE TINE

APROAPE DE CASA INIMII TALE...

A VALORII, A CINSTEI,A CURATIEI, A IUBIRII, A SFINTENIEI...

Ştiu că Dumnezeu va împlini repede şi pe deplin tot ceea ce mi-a promis şi ştiu că El va face acelaşi lucru pentru tine. Crezi asta, sau ai uitat că timpul Lui diferă de al tău? Ai dreptare dragule, ce ai nevoie va veni la momentul Său. O nouă primăvară înseamnă un nou început că lucrurile se vor îmbunătăţi, că pomii vor da rod şi că soarele  va coace fructele verzi. Însă cât de mult stăm în lumina Soarelui?

...aceasi de ieri , de azi si miine