Cerul imi spune despre BUNATATE

Îmi scrie cerul

cu nori albi pe hârtie

că anul meu

a stat pe-o stea de mare,

îmi scrie

că-n vara mea târzie

toamna îmi bate-n suflet

și vrea să-mi culce anii

la picioare.

Îmi scrie cerul

pe cerul vieții mele

că-n cartea mea

mai sunt și file albe,

c-a fost și ger

și soare

c-am dărâmat cu tunete castele

și n-am știut mereu

să-mi pun anii

în salbe.

Mă-mpinge cerul

spre-apusul meu

din carte,

îmi scrie că se-ntrece

cu veacul

dintre file ,

cu litere de ploaie

îmi pune anii-n moarte

și îmi mai scrie

că zilele-mi sunt sclave

și umile .

Picaturile de ploaie care le-a lasat ieri cerul nu mi-au putut spala lacrimile mele care imi zgirie sufletul .Si ma gindesc , Doamne oare unde este dreptatea care ar fi trebuit sa bintuie printre noi ? Unde este bunatatea care ar trebui sa existe in ochii nostri ? Oare de ce s-a impartit pamintul ?

Am intilnit ieri in strada , un batrin .Care incerca sa ajunga acasa .Cu el avea o torba mare si grea si din citi au trecut pe linga el , nimeni nu l-a ajutat cu ceva.Si ma intrebam , oare cum sunt astia oameni ? Unde ajungem si unde ne pornim , ce vrem sa facem cu viata noastra si ce facem din ea ? Trecem pe linga suflete care sufera , care pling de durere , care au nevoie de ajutor si nu auzim nimic , nu vedem nimic.

Macar nu stiti , cit de bine e sa faci un bine !