O plutire...

O plutire...

vineri, 15 noiembrie 2013

Inceputul unei povesti de iarna

Dacă vrei ca viața să-ți devină o minunată poveste , adu-ți aminte în fiecare zi că doar tu-i poți fi autor, ești singurul care poate alege personajele și unicul om ce poate încheia sau începe un nou capitol al ei.
Fă din viața ta o poveste pe care să o poți spune peste ani și ani cu ochi plini de lacrimi de fericire...

Da, mai e putin si aceste versuri vor deveni refrenul zilei. Toamna isi scutura ultimele frunze, soarele incepe sa se joace de-a v-ati ascunselea cu noi iar in magazine a inceput sa miroasa a sarbatoare. Culorile predominante incep sa fie rosu, verde, auriu si argintiu. Si tot argintii vor fi si glasurile copiilor dornici sa incerce prima zapada, sa incerce primii bulgari dar, mai ales, sa iasa la primul sanius din acest an
Incep sa visez cu ochii deschisi ca un copil...Da, a venit iarna. te aşteptai la asta, doar e sfârşitul lui noiembrie, dar ai sperat că toamna va învinge măcar de data asta. Că va mai sta măcar o lună, şi că iarna se va piti într-un colţ, speriată de razele prea calde ale soarelui şi va aştepta sărbătorile de iarnă pentru a găti pământul ca pe o mireasă cu albul ei imaculat.


Gândurile mele zăpadă cern în ele

Rece, aspră și amăgitoare
Mă rătăcesc ca în ploaia de stele
Să sper mereu? Neștearsă întrebare.

Sufletul meu zăpadă e mereu
Albă și pură, atotcuprinzătoare
Din cer a curs și se întoarce-n el
Când se topește sub înaltul soare.
...Amy


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu