”A fost odata ca niciodata, intr-o padure oarecare, o buburuza care a intalnit un licurici.
De fapt, nu se stie daca buburuza a intalnit licuriciul sau licuriciul a intalnit buburuza, dar asta nici nu conteaza pentru povestea noastra.
Ceea ce conteaza, e ca buburuza si licuriciul s-au indragostit si au hotarat sa ramana impreuna pentru totdeauna. Numai ca si-au dat seama ca in padure erau o multime de obstacole, lipsite de importanta pentru altii, dar care pe ei i-ar putea desparti: o crenguta, o pietricica, o frunza…
Si atunci, buburuza si licuriciul au hotarat sa se tina tot timpul de mana pentru ca nimic sa nu-i poata desparti.
Se plimbau impreuna prin padure si erau foarte fericiti dar intr-o zi… licuriciul a constatat ca buburuza disparuse.
Nu stia daca el i-a dat drumul din mana ei sau daca ea i-a dat lui drumul din mana, dar asta nici nu conteaza in povestea noastra, conteaza numai ca licuriciul, singur si trist, a cautat buburuza sub fiecare frunza, sub fiecare crenguta, dar nu a gasit-o.
Iar licuriciul era din ce in ce mai trist si i se parea ca padurea nu mai are nici un gust, nici un sens, nici un farmec…
Si cum se plimba licuriciul foarte trist, s-a intalnit cu o furnica. Licuriciul i-a povestit furnicii ce i se intamplase, iar furnica i-a spus:
- Licuriciule, poate daca ai straluci tare, tare, buburuza te-ar vedea, oricat de departe ar fi si s-ar intoarce la tine.
- Stii ca ai dreptate ? a spus licuriciul… eram asa de trist, incat am uitat sa stralucesc!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu