Voi scrie despre cele scrise. Poate le voi da dreptate și celor care privesc cu scepticism preocuparea mea. Dacă pornești să urci cu râvnă pe un munte la început e greu pentru că scopul e departe și departe sunt și satisfacțiile. Cu cât sunt mai departe, cei din jur zâmbesc și nu văd sensul, nu înțeleg despre ce e vorba. Preocupări mărunte există mereu, în fiecare zi din viața noastră. E mai normal să te ocupi de lucruri mărunte, să alergi după interese personale? Ceea ce trebuie să caut și să aleg eu pentru mine sunt cuvintele, e limbajul. Să nu fie prea alambicat, dar nici prea simplu și banal. Cu un limbaj adecvat poți crea imagini deosebite.
...acest dar este casa si familia ce mi-a fost data.Confirmarea mea este: ca acasa este locul unde se afla inima mea.
Cum cresc mai mari copii devine din ce in ce mai incurcate si grele caile mele.Cu toate astea de cind au venit pe lume am iubit sa fiu cu ei acasa , sa le dau curaju,speranta si credinta unei mame,sa nu lipsesc de la nici un eveniment de-a lor atunci cind incep a ginguri, a merge, a vorbi...de la pasii cind ei pornesc spre un nou drum. Sa profit de a lor zimbet ce imi aducea in suflet multa bucurie si putere de a merge mai departe, chiar si atunci cind norii grei se aruncau deasupra casei mele.
Dar nu ma lasam batuta...acest loc numit ACASA ma ajutat sa fiu o mama luptatoare, ceea ce imi aducea pacea interioara
Imi place ca ACASA este locul unde totu incetineste,ca putem controla ritmul,invatatura, credinta, lacrimile departe de lumea aglomerata.
Sunt o mama simpla,poate diferita pt. voi, caruia ii place sa citeasca,sa gindeasca si la urma sa viseze.Asa am fost din-totdeauna,asa ca ACASA a fost o evadare pentru mine si lumea ce ma inconjoara.Un mic secret se afla aici ,dar care nu-l voi destainui, poate cind o sa am curajul am sa scriu despre aceasta retragere,visare.
Si acum ca vara e aici, eu sunt pregatita sa aduc relaxarea in schimbul de momente speciale cu copii mei,pentru ca fiecare moment este atit de pretios incit nu-l poti ascunde sau da la oparte...este un timp pe care daca l-ai scapa din miinile tale nu-l mai poti aduce inapoi si vin REGRETELE.
Am fost facuta sa fiu o mama care are responsabilitatea de a da protejare casei, unde ochii ei sunt un ocean a caror lacrimi nu mai stiu sa se opreasca.Sunt miinile ei finute si calde,ce tin mereu in brate odraslele o viata intreaga.E alinarea ei, o dragoste eterna,iar zimbetul o putere pentru ei.
CE E MAMA?!
E o fiinta , a spus cineva,doar ca eu i-asi da un nume cu mult mai mult decit atit,prin tot ceea ce face ea.
Cind am devenit mama,am inteles cu adevarat rolul si puterea ei.
PENTRU MINE CE E MAMA?!
Eu asi raspunde asa:
-e totul,e dragoste,iertare,intelegere,tacere,incredere,crestere,invatare,credinta, biserica, scoala, casa...e totul!
Ce mi-a dat respiratie,suflet si carne in oase.
Usor cind se lasa seara iar odata cu ea si oboseala se lasa simtita pe chipul ei...obosita si trista ii lasa in priviri un fel de teama ca nu-si reusea duce aspiratiile mai departe. Facea totul cei statea in puterile ei, incerca sa aduca speranta si liniste in sufletul care ia promis la altar o iubire vesnica, atunci cind valurile inspumate veneau ani in sir si rabufneau peste peretii casei noastre.
De aceea am indragit acest cuvint CASA ,deoarece simteam ca acolo e valoarea mea si nevoia celor din jurul meu.
Domnu ma chemat sa fiu o sotie si o mama in primul rind...este atit de important incit toate celelalte trebuie sa mearga la marginile drumului
SUNTEM MAME BINECUVINTATE LASIND IN URMA NOASTRA O MOSTENIRE EVALVIOASA.
Amy
