MUZICA FERICIRII RASUNA...

Acum, muzica fericirii rasuna in inima ta. De ce te tot incapatanezi sa o cauti in alta parte, de ce tot alegi sa suferi si sa te indoiesti de perfectiunea vietii tale?

Asculta ciripitul unei pasari in zorii diminetii, asculta marea care iti vorbeste necontenit, asculta soarele care te imbie inca din primele ore ale diminetii, asculta luna care in miez de noapte iti aminteste cat de minunat si de complet esti in fiecare clipa.

Asculta-ti bataile inimii si asculta-I pe toti cei din jur. Asculta muzica draga inimii tale si danseaza cel mai frumos vals al vietii tale. Fii protagonistul celei mai mari piese muzicale. Fii Michelangelo propriei tale vieti, fii Ferrini al inimii tale, fii Bocceli al Universului tau.

Fii degetele care manevreaza o vioara, fii nota care te ridica pana la cer, fii artistul al carui fan ai fost toata viata. Permite-ti om frumos, sa fii tot ceea ce ti-ai dorit sa fii. Fii fericirea dupa care tot alergi, fii omul care tanjesti sa fii, fii muzica din piesa ta favorita, fii bataia inimii care-ti confirma propria existenta.

BANCA PE CARE STAI...poate fi pt.unii fericirea,speranta si increderea

Te-ai uitat vreodata la oamenii nevoiasi de pe strada? Nu stiu ce preconceptii ai tu despre ei, insa haide sa renuntam macar de data asta la a-i mai judeca pe ceilalti si haide sa vedem ce anume putem invata de la ei. Pentru ca, intr-adevar, fiecare om din viata noastra, indiferent de conditia lui sociala, ne poate oferi multiple forme ale intelepciunii.
Oamenii de pe strada par a fi de multe ori resemnati, de alte ori frustrati si necajiti. Nimeni nu poate stii ce e in sufletul lor, insa eu stiu ca tu iti doresti ca si cei din jurul tau sa fie fericiti, sa se bucure de viata. Chiar daca momentan ai putea nega, stiu ca cineva din adancul inimii tale se indoioseaza la vazul unor acte de cruzime. Cum prea bine stim ca totul este potrivit, si ca fiecare si-a ales viata pe care o traieste, nu are de ce sa ne para rau pentru nimic, insa putem fi niste modele de urmat, putem fi niste canale care sa aduca bucurie macar pentru o clipa celorlalti. Putem fi noi schimbarea pe care ne dorim sa o vedem in lume!
Te-ai trezit vreodata intr-un parc, iar un copil nevoias a venit la tine sa-ti ceara un ban sau ceva de mancare? Cum ai reactionat?
Haide sa invatam sa fim mai toleranti atat cu noi, cat si cu cei din jur. Haide sa ne alegem ca fiecare moment din viata noastra sa fie presarat de iubire, recunostinta si voie buna. Lucrul asta se va reflecta in orice situatie vei fi pus. Indiferent ca stai de vorba cu un milionar, indiferent ca accepti ca pana si un cersetor face parte din acest Tot Unitar care ne uneste pe toti pentru eternitate.
Ce zici daca ti-as trimite o provocare? Ai accepta-o?
Data viitoare cand un cersetor va veni la tine, ia-l cu tine pe o banca si mangaie-l, spune-i cat de frumos si cat de minunat este. Spune-i ca viata lui poate fi mai buna decat atat. Spune-i sa priveasca in interior si sa-I permita vietii sa ii aduca in cale cele mai mari oportunitati.

Spune-i ca-l iubesti si ca lumea intreaga e mai frumoasa datorita prezentei sale in ea…Fa din acea clipa o clipa a fericirii pentru eternitate.Fa din acel moment, un moment memorabil, atat pentru tine, cat si pentru el. Pentru ca viata ti-a oferit oportunitatea de a sta pe o banca numita fericire…

                                                                          

AM VISAT FRUMOS...

Poezie de Purcea Gabriel

Am visat frumos, dar totuşi a fost vis,

 

Am adormit, lăsând găndul deschis.

Şi-am tot zburat din dor in dor,

Dar visul, s-a cam transformat în nor.

Lăsând poveştile să-mi ia speranţa,

Am adunat visări, şi am deschis fereastra.

Credeam ca Cerul mi-a deschis cărarea.

Dar El preda în scoala vieţii: doar răbdarea.

Poate curajul mi L-a adunat în gând,

Şi frica de necunoscut a aruncat-o vânt.

Mi-a spus că doar cu El pot fi bogat.

Şi fericit pe-un colţ de cer curat.

Mi-a arătat că lumea nu-i ce simpt,

Că Dumnezeu e-n dragoste şi timp.

Ca doar cu El pot biruii in clipa grea,

Si orice-ar fi ; va fi la dreapta mea.

Lăsând în urmă nefaste amintiri,

Privesc spre viitorul de trăiri.

Îngenunchez în faţa celui necuprins,

Ca într-o zi, de Cer să fiu atins.

Acum pricep cum am fost scos din foc,

C-am adunt omizi şi-am făcut troc.

Am luat pe ele doar praf fin,

Dar El din milă , M-a scăpat de chin.

De-atunci tot merg din nor in nor,

Implementând speranţa-n dor.

Am pace-n inima de condamnat,

Căci Dumnezu din ceruri: M-a salvat!

Ce gindesc..asta spune cine-s eu...

Tinerețe frumoasă ca un vis, visuri ce le pierzi dormind, dormi pentru a uita de lucrurile care rămân în urmă. Ești ocupat atunci când dormi și încetezi să îți mai pese de tine, tot ceea ce faci este să fi ocupat cu inconștiența.

Orice altă lume este lumea ta și devine locul unde ai loc, locul unde îți poți da seama de diferențele dintre reminiscențele altor lumi. E locul unde zâmbești ca ți cum ți-ar păsa și când zâmbești îți dai seama că e locul unde ai crezut că vei trăi.

A fi singur e doar o singurătate, una singură, la fel de singură și ea și e bine căci în felul acesta nu ai decât o singură singurătate de aruncat pentru a ajunge în locul unde ai crezut că trăiești.

Crede din nou ca și cum ai sta sub ploaie așteptând norii să dispară pentru a putea țipa la soare. Gândește-te că probabil gândești. Vorbește ca și cum ai avea o voce. Vino mai aproape de marginea unei prăpăstii  ca și cum ai vrea să te arunci însă tot ce trebuie să faci este să te bucuri de priveliște. O prăpastie nu înseamnă golul unde ai putea să te scufunzi și să te sfârșești, e poate dor acel loc sus unde ai ajuns, unde ai uitat că ești precum și lungul drum și multele eforturi care le-ai făcut să ajungi acolo și din care acum trebuie să te bucuri doar de priveliștea ce se întinde înaintea de acolo. Crede că te gândești că ești iar un întreg.

Nu mai sunt griji neîngrijite, nu mai e acea liniște care să fi fost o casă pustie, nu mai e decât un ”la revedere” spus cunoașterii de sine prin a face iar cunoștință cu tine. Mereu încercăm să ne referim la noi ca la vechi prieteni pe care ajungem să îi cunoaștem din ce in ce mai bine. Dar dacă ai face acum cunoștință cu tine însuși, ce ai vedea nou la tine? Lucrurile noi, lucrurile bune sunt mereu memorate peste amintiri mai vechi.

Care e deșertul în care șoaptele ce ți le spui se pierd? De câte ori ai ți-ai spus cuvinte despre care ți-ai zis ca le vei scrie mai apoi ca să nu le uiți, de câte ori te-ai întrebat cui îi pasă oare de viața ta, ai crezut că nimănui și cum te-ai convins că nu orice braț întins s-a risipit spre cer? Ai uitat câte cuvinte de încurajare ți-ai rostit? Unde sunt ele acum? Sunt viața care acum o ții în tine, ele au murit, s-au pierdut pentru ca tu să iti găsești drumul. De ce ai uitat asta? Mulțumește-ți pentru asta. Mereu cuiva îi va păsa de viața ta. Ție.... Și e suficient....si mai presus de toate TIE DOAMNE...SI.....asta e ceea ce ma face pe mine fericita...patrunde aici ,citeste si-ai sa intelegi ...http://pauladita.wordpress.com/1-2/poezii-2/povestea-iubirii/POVESTEA IUBIRII....

UN SEMN DE MULTUMIRE

Ce ar fi viata fara incurajare?V-ati ginditi ca o simpla propozitie,spusa la un moment potrivit poate schimba multe, poate schimba modul de gindire, poate schimba rezultatul unei activitati?Nu stiu cum sunteti voi,dar eu,uneori  am nevoie de incurajare. Pt. mine e important ca cineva sa spuna continua, e bine,sau totul va fi bine,chiar daca situatia pare imposibila. Uneori o incurajare iti da avint,iti da sperante, te imbarbateaza, te intareste, te incarca de energie, te motiveaza, te ajuta sa gindesti ca totu se poate si are o rezolvare.Atunci cind simtit ca nu mai poti, ca nu mai exista nici o sansa de iesire la liman, o incurajare poate face minuni...un zimbet poate schimba totu...doar..ca majoritatea dintre noi suntem atit de comozi incit ne doare gura daca pot sa spun asa sa oferim un sprijin de incurajare aproapelui printr-o simpla propozitie....
M-am apucat sa scriu pe acest blog crezind ca nu vor fi oameni care vor citi ceea ce scriu...sau care vor fi citiva care vor citi,...dar vor ramine nesensibilizati si nu vor acorda atentie la gindurile mele.
Ei bine saptasmina aceasta am primit o incurajare de la o pesoana draga mie care a simtit sa imi spuna cuvinte frumoase de incurajare la tot ce fac...Nu asi putea descrie in cuvinte fericirea pe care am simtit-o atunci cind mi-a spus CONTINUA,CURAJ,INAINTE...AI TALEN....Bineinteles nu am crezut pe moment la talentul meu..dar...vreau sa subliniez ca pt mine a contat foarte mult sa stiu ca cineva e linga mine si pe aceasta cale vreau sa-i multumesc acelei persoane pt ca a fost in-tradevar o incurajare pt mine.
    Asi vrea si eu sa va incurajez pe toti cei cititi  prin urmatoarea propozitie din Deutronom31:8

„Domnul însuşi va merge înaintea ta, El însuşi va fi cu tine, nu te va părăsi şi nu te va lăsa; nu te teme şi nu te înspăimânta!”

*PASAREA INDIANA*

“Un negustor avea o pasăre într-o colivie. Cum tocmai pleca în India, ţara de origine a păsării, negustorul o întrebă dacă nu vroia să-i aducă ceva la întoarcere.

Pasărea ceru să-i dea drumul, dar fu refuzată. Atunci îl rugă pe negustor să meargă în junglă şi să le dea de veste păsărilor libere din neamul ei că fusese prinsă.

Negustorul făcu întocmai. Dar abia terminase ce avea de spus, că o pasăre sălbatică, aidoma cu cea din colivia lui, căzu la pământ fără simţire. Negustorul se gândi că o fi fost vreo rudă apropiată de-a păsării lui, şi se mâhni că-i pricinuise moartea.

Când ajunse acasă, pasărea din colivie îl întrebă dacă-i aduce veşti bune din India.
― Mă tem că nu, dragă pasăre, îi zise negustorul, veşti proaste. O rudă de-a ta a căzut la pământ chiar la picioarele mele când a auzit că eşti în captivitate.
De cum auzi aceste cuvinte, pasărea negustorului căzu la rândul ei ca fulgerată.
― Vai! Vestea că ruda ei a murit a omorât-o şi pe ea, cugetă negustorul.

Şi, îndurerat, luă pasărea din colivie şi o puse pe pervazul ferestrei. Pe dată, pasărea îşi veni în fire şi zbură într-un copac învecinat.

― Află acum, spuse ea, că nenorocirea pe care tu credeai că mi-o anunţi era de fapt pentru mine o veste bună. Şi că mesajul salvator, învăţându-mă cum să mă port ca să-mi recapăt libertatea, mi-a fost transmis prin tine, temnicerul meu.”

Şi pasărea zbură, în sfârşit şi pentru totdeauna liberă.”

- autor necunoscut -

TIMPUL NE AJUTA SA NU UITAM SA STRALUCIM*

”A fost odata ca niciodata, intr-o padure oarecare, o buburuza care a intalnit un licurici.

De fapt, nu se stie daca  buburuza a intalnit licuriciul sau licuriciul a intalnit buburuza, dar asta nici nu conteaza pentru povestea noastra.

Ceea ce conteaza, e ca buburuza si licuriciul s-au indragostit si au hotarat sa ramana impreuna pentru totdeauna. Numai ca si-au dat seama ca in padure erau o multime de obstacole, lipsite de importanta pentru altii, dar care pe ei i-ar putea desparti: o crenguta, o pietricica, o frunza…

Si atunci, buburuza si licuriciul au hotarat sa se tina tot timpul de mana pentru ca nimic sa nu-i poata desparti.

Se plimbau impreuna prin padure si erau foarte fericiti dar intr-o zi… licuriciul a constatat ca buburuza disparuse.

Nu stia daca el i-a dat drumul din mana ei sau daca ea i-a dat lui drumul din mana, dar asta nici nu conteaza in povestea noastra, conteaza numai ca licuriciul, singur si trist, a cautat buburuza sub fiecare frunza, sub fiecare crenguta, dar nu a gasit-o.

Iar licuriciul era din ce in ce mai trist si i se parea ca padurea nu mai are nici un gust, nici un sens, nici un farmec…

Si cum se plimba licuriciul foarte trist, s-a intalnit cu o furnica. Licuriciul i-a povestit furnicii ce i se intamplase, iar furnica i-a spus:

- Licuriciule, poate daca ai straluci tare, tare, buburuza te-ar vedea, oricat de departe ar fi si s-ar intoarce la tine.

- Stii ca ai dreptate ? a spus licuriciul… eram asa de trist, incat am uitat sa stralucesc!”

IUBIREA!

“De-as vorbi toate limbile oamenilor si pe acelea ale ingerilor, fara iubire nu sunt decat un clopot dogit sau niste talgere tipatoare.

De-as avea darul profetiei si as cunoaste toate tainele si tot ceea ce este stiut, de-as avea toata credinta nemasurata ce misca muntii din loc, fara iubire nu sunt nimic.

De mi-as imparti toate bunurile ca sa aiba ce manca saracii, de mi-as da ca o ofranda trupul ca sa fie ars pe rug, fara iubire faptele mele nu slujesc la nimic.

Iubirea e rabdatoare, iubirea e plina de bunatate, iubirea nu pizmuieste, iubirea nu se-mbufneaza, nu se umfla de mandrie, nu-nfaptuieste nimic necinstit, nu cauta castig pentru sine.

Nu se acreste, nu banuieste raul, nu se bucura de strambatate, dar se veseleste de adevar. Iarta totul, crede totul, spera totul, sufera orisice.

Iubirea nu dispare niciodata.

Profetiile vor avea un sfarsit, darul limbilor va inceta. Stiinta va fi depasita. Caci cunoastem nedesavarsit si facem profetii nedesavarsite. Dar atunci cand desavarsitul va fi infaptuit, tot ceea ce este nedesavarsit va fi inlaturat.

Cand eram copil, vorbeam ca un copil, gandeam ca un copil, judecam ca un copil.

Cand am ajuns in puterea varstei, am lepadat purtarea copilareasca. Acum vedem ca intr-o oglinda niste contururi sterse, atunci vom vedea lucrurile din fata.

Acum cunosc nedesavarsit, atunci voi cunoaste desavarsit cum am fost si eu cunoscut.

Asadar aceste trei lucruri raman: credinta, speranta si iubirea. Dar cel mai mare dintre tustrele este iubirea.“

TRAIESTE SI ZIMBESTE...

In fiecare din noi exista un Univers, conturat in mare parte de propriile experientede viata.

In sufletul fiecaruia pot fi descoperite frumuseti care ne vor emotiona dincolo de capacitatea noastra de a ne exprima.

Suntem rezultatul gandurilor si actiunilor noastre, suntem reflexia a ceea ce oferim sau primim in relatiile cu ceilalti.

Daca am fi constienti de cat de multa profunzime salasluieste in spiritul nostru, nu am mai fi atat de vulnerabili si am percepe valorile vietii la un alt nivel….

Macar pentru o clipa daca ne-am face timp uneori si ne-am contopi sufleteste cu frumusetile existente in jurul nostru,  am invata  sa fim mai buni si treptat am gasi acea putere interioara care sa ne sustina in viata de zi cu zi, ca apoi sa fim capabili sa “zambim sufleteste” mai des.

“Traieste-ti viata ca si cum fiecare fapta a ta ar urma sa devina lege universala”. Immanuel Kant

O inima-ntr-o viata

Cine spunea că inima nu doare?
Că n-are suflet, gând, înfăţişare…
Că nu cuprinde cât e ea de mică...
Un univers întreg? Să nu mai zică!

O inimă-ntr-o viaţă e o floare
Ce îşi deschide larg petale către soare,
Se bucură de fiecare mângâiere...
Iar soarele o iubeşte şi nu cere.

O inimă-ntr-o viaţă-i poezie...
Ce-aşterne pâlpâirea-i pe hârtie...
În stihuri de speranţă dătătoare...
Şi orb şi surd, le simţi cu încântare.

O inimă-ntr-o viaţă îmi eşti TU...
Întregul univers şi sufletul...
Un câmp de flori şi-o mie de petale,
Izvor de poezie…îmbrăţişării tale.

Doar un suflet avem……..

Sunt atatea exemple frumoase in jurul nostru pe care sa le inspiram in sufletul, mintea si viata noastra,……atatea posibilitati sa descoperim si sa alegem ceea ce ni se potriveste si ne poate defini fiinta ………sunt atatea cai prin care sa ne exploram si sa ne identificam potentialul pentru a putea apoi sa-i dam un contur propriu si sa ne expunem “unicitatea” noastra, sa fim noi insine asa cum simtim……

……..e drept ca e greu sa lupti cu presiunile grijilor vietii de zi cu zi….insa ar fi minunat daca macar pt cateva minute am incerca sa ne “hranim” si sufletul……sa-l eliberam un moment de gandurile ancorate in viata noastra cotidiana si sa ii ascultam nevoia lui de noi insine………sa ne ascultam acea voce interioara numita constiinta si sa o lasam sa isi rasfranga valorile prin actiunile noastre de zi cu zi………

…..noi apelam la sufletul nostru mereu pentru a ne putea satisface dorintele si nevoile ….oricare ar fi ele….insa uitam ca si el are nevoie de o clipa de debransare ………de momentul lui de “respiratie” si “eliberare”, de o clipa de “dialog” cu noi ………mai ales cand simtim ca totul ne este potrivnic si mintea nu gaseste o cale de rezolvare a problemelor…

….ignorand nevoile lui, ne ignoram pe noi in profunzimea fiintei  noastre, acolo de unde existenta noastra isi trage forta de a lupta…

Sufletul nostru percepe intr-un mod aparte tot ceea ce ne sensibilizeaza si ne sustine in deciziile noastre, dar simte si ceea ce ne ameninta siguranta si pozitia. El preia starile noastre psihice declansate de factorii externi fie ca noi constientizam sau nu. El este forta care determina in noi nevoia de implinire si nu doar succesul, care patrunde dincolo de placerile si multumirile cotidiene si ne provoaca sa dam un sens mult mai profund existentei noastre si sa cautam in noi tot ce e mai frumos si mai aproape de adevarul pe care-l simtim ca exista. El este legatura care ne uneste cu divinitatea…

STEAUA VISELOR MELE...

Din Universul indepartat tu iti arunci privirea,

Reflectand in ochii mei inlacrimati,

Lumina ta se scalda in micile cristale,

Ce curg pline de durere si iertare,

Tu-mi asculti rugaciunea sufletului,

Imbratisand fiinta mea vlaguita,

Inlaturad durerea ce ma apasa,

Luminand in negura ce ma invaluie.

Mereu calauzind constiinta mea,

In lunga si apasatoare innourare.

Noapte de noapte, lumina ta ma cheama,

“Hai vino!

Elibereaza-te de gandurile negre,

Sunt mentorul tau, deschide-ti sufletul,

Lasa-mi lumina sa inlature suferinta,

Sa-ti trezesca toate simturile amortite,

Dand viata viselor adormite in tacere,

Lasa-ma sa iti insufletesc speranta.”

Seara de seara gandul meu e la tine,

O mica speranta in infinutul Univers,

Dar pentru mine cea mai mare,

Ce se intoarce in fiecare zi,

Pentru a imi fi prietena eterna.

RADACINILE VIETII....

Rădăcinile vietii...

De ce-ai tăcut?!

...mai cântă-mi;
despre dureri şi bucurii,
despre un trunchi de copac
şi tăietorul şchiop
ce te-a vândut pe-o litră de rachiu.

Porți în tine
culoarea clipei
în care lumina te-a cioplit
iar ploaia te-a spălat de doruri
dăruind libertate unui zbor.

...mai cântă-mi;
ruginită zace-n scrin
partitura unui timp;
mi-a fost zâmbet și suspin
poate-un vis trăit în grabă.

Ridică arcușul
...și cântă-mi!
într-un târziu
voi fi-nvățat să te iubesc
sau poate te-am iubit... dintotdeauna.

Încă un an din viaţa noastră ni s-a dus
 Încă un an la anii vieţii noastre-am pus
 Încă un an de multă trudă şi suspin
 Încă un an de bucurii, dar nu din plin.
 Noi am pornit acum un an pe-acelaşi drum
 Dar dintre toţi cu noi aici câţi sunt acum?
 Mulţi dintre cei pe care noi mult i-am iubit
 Ne-au părăsit, s-au strămutat în veşnicii.
 Noi am rămas încă un an pe-acest pământ
 Este un har dat pentru noi de la Cel Sfânt Doamne, noi toţi venim la Fiul cu-n dor nespus
 Fă-l tu bogat în binecuvântări de sus.
 Iar peste-un an când înaintea Ta vom sta
 Şi-Ţi vom cânta toţi ca şi-acum iubirea Ta
 Mai mult cu unul, mai puţini sau câţi vom fi
 Jos pe pământ sau colo sus în veşnicii...

GINDURI...SFIRSIT DE AN...

Ganduri de sfarsit de an... Timpul trece. Desi uneori avem impresia ca sta in loc, el curge cu aceeasi viteza. Si uite asa mai trece cate un an... Anul ce tocmai se incheie a fost unul plin cu de toate. Am avut zambete largi pe chip, zambete chinuite, zambete doar de aparenta si zambete din suflet. Am avut si lacrimi pe obraz. Lacrimi reci, lacrimi chinuite, lacrimi de frustrare, de deznadejde si de descurajare. Dar s-au uscat. Am avut dor nebun de dragoste in suflet si dor amar de copilaria apusa. Am fost suparata si trista si dezamagita de rautatile gratuite primite fara un motiv anume. Am descoperit ca pe cat de "mari" sunt unii oameni, pe atat de "mici" sunt altii. Am invatat in sfarsit ca dragostea se pastreaza prin lucruri simple, prin gesturi mici, dar neaparat venite din suflet. Am legat noi prietenii, cu oameni frumosi, cu oameni care stiu sa fie cu adevarat prieteni si am incheiat socotelile cu cei care nu au stiut sa imi arate prietenia lor. Nu las nici un regret in anul de la care imi iau ramas bun. Am trait. Asa cum am stiu, asa cum am crezut, asa cum am simtit. Am trait pur si simplu. Cu bucurie si cu tristete. Imi doresc ca anul ce vine sa fie unul mai linistit. Mai "calduros". Mai cu oameni buni. Insa indiferent ce imi doresc eu, sunt sigura ca el ma va surprinde cu ceva. Bun sau mai putin bun. Ramane de vazut. Asa ca, va doresc si voua un an nou cat mai bun, cat mai..."asa cum vreti voi"!

Pasind prin credinta

Imi cer scuze pentru asteptare, si pentru lipsa de activitate. Am asteptat ca Dumnezeu sa imi vorbeasca despre ce ar trebui sa postez pe blog. Dar cred ca Dumnezeu astepta ca sa incep sa scriu, si apoi El imi va da intelepciune despre ce sa scriu. Asa ca sper ca ce este scris mai jos a fie Dupa voia lui Dumnezeu. Credinta in Dumnezeu trebuie sa fie neclintita, stim ca Dumnezeu a creat pamantul si tot ce este pe el, ca Dumnezeu a facut minuni, ca fiul lui Dumnezeu a inviat in morti. Dar cand trecem prin incercari parca uitam toate astea. Adica credem toate alea da nu credem ca Dumnezeu ne ajuta in incercari? Credinta noastra trebe sa fie asa: Matei 9:2 Şi iată, i-au adus un paralitic, zăcând pe un pat; şi Isus, văzând credinţa lor, a spus paraliticului: Îndrăzneşte, fiule; păcatele tale îţi sunt iertate. si asa: Matei: 9: 20-22 20 Şi iată, o femeie care avea o scurgere de sânge de doisprezece ani, a venit din spate şi s-a atins de marginea hainei lui; 21 Fiindcă spunea în ea însăşi: Dacă mă voi atinge doar de haina lui, voi fi sănătoasă. 22 Dar Isus s-a întors şi când a văzut-o a spus: Îndrăzneşte, fiică, credinţa ta te-a făcut sănătoasă. Şi femeia a fost făcută sănătoasă din acea oră. Avem multe exemple in Biblie a celor care au avut credinta, chiar daca unii nu credeam ca se poate intampla. Dar vedem in aceste 2 exemple ca au crezut ( au avut o credinta “oarba” ) toti cei care il urmau pe Isus credeau dar poate nu indeajuns. Dar acea femeie si acel om paralizat stiau ca daca merg la Isus prin credinta vor fi eliberati. Atunci cand trecem prin o incercare sau o problema zicem: aaa Doamne acu mai lasat? Cand sunt in necaz si trec prin greutati? Sa sti ca Dumnezeu nu te lasa El vrea sa vada daca si atunci tu ii esti credincios si daca si in necaz tu il lauzi pe El. Isaia: 41:29-31 28 Nu ai cunoscut? Nu ai auzit, că Dumnezeul veşnic, DOMNUL, Creatorul marginilor pământului, nu leşină, nici nu oboseşte? Nu este cercetare a înţelegerii lui. 29 El dă putere celui leşinat; şi celor fără putere le creşte tăria. 30 Chiar tinerii vor leşina şi vor obosi şi bărbaţi tineri vor cădea de tot, 31 Dar cei ce aşteaptă pe DOMNUL îşi vor înnoi tăria; se vor ridica cu aripi precum acvilele; vor alerga şi nu vor obosi; vor umbla şi nu vor leşina. Avem un Dumnezeu care nu ne lasa pur si simplu in ceata. Avem un Dumnezeu care ne iubeste, avem un Dumnezeu care este milos si inca se indura de noi. Dar si noi trebeuie sa ii aratam dragoste si sa ii aratam ca il Iubim. Mie personal Dumnezeu mi-a aratat de multe ori ca ma iubeste, si un moment foarte placut si care nu il pot uita este atunci cand: Am hotarat ca in dimineata cand rasare soarele sa stau cu El de vorba sa ii multumesc si pentru ziua care imi era inainte si vedeam cum rasare soarele si am simtit ca Dumnezeu mi-a rasplatit efortul meu de a ma trezi dimineata de a lasa la oparte cateva ore de somn si a sta de vorba cu EL. Haideti sa ne schimbam gandirea noastra in legatura cu Dumnezeu, Dumnezeu nu este pamantesc. El poate fi in mai multe locuri in acelas timp, El poate auzi mai multe lucruri in acelas timp. Si in dictionar spune ca Dumnezeu este o finta Supranaturala.

CUM SI DE CE NE PIERDEM ENTUZIASMUL?

Am observat că avem tendința să ne entuziasmăm foarte puternic atunci când ceva nou sau mult așteptat ni se întâmplă. Trăim intens acea clipă de îndumnezeire dacă ținem cont de originea cuvântului entuziasm (en+theos= în dumnezeu), după care urmează o cădere bruscă asemănătoare cu căderea într-o groapă pe care nu ai văzut-o deoarece mergeai cu spatele.

Entuzisamul e un dar pe care îl primim la început pentru a avea puterea de a porni la drum. E ca și cum ai primi o sticlă de apă la început de drum prin deșert. Dacă vei consuma apa în primele ore de drum, te vei stinge încet pe drum, însă dacă o vei consuma treptat, cu chibzuință vei ajunge departe. Unde greșim când ne entuziasmăm? Nu greșim pentru că ne entuziasmăm, greșim pentru că uităm…Uităm să ne conservăm pentru ceea ce urmează, uităm să ne pregătim din timp pentru provocarea de a ne menține în mod constant energia de care avem nevoie pentru a reuși. Din păcate sentimentul de dezamăgire și de neputință care ne încearcă ulterior poate deveni atât de copleșitor, încât ajungem să asistăm fără speranțe la înmormântarea propriului vis. Alteori însă ne ridicăm din acea stare și ne căutăm noi motive de a ne entuziasma, noi iluzii după care să alergăm, iar apoi cădem din nou. Avem nevoie de cădere așa cum avem nevoie de înălțare, dar mai mult decât atât, avem nevoie de acea putere de a ne detașa. A te detașa nu înseamnă a privi în altă parte sau a neglija, ci pur și simplu a te ridica deasupra gândurilor și emoțiilor tale. Te detașezi atunci când știi că tu nu ești una cu entuziasmul chiar dacă îl experimentezi intens și nici una cu tristețea neîmplinirii care ți-a tăiat aripile. Tu ești dincolo de toate acestea, iar dacă la început le trăiești intens identificându-te cu ele, în următoarea etapă ajungi martor al împlinirii viselor. Pentru că adevărata împlinire nu va mai fi condiționată de realizarea unor obiective…

UN NOU INCEPUT...

http://www.youtube.com/watch?v=xKd8mnbKmZU&feature=player_embedded#!

Ai suferit destul, a sosit timpul să te ridici și să pornești la drum. Șterge-ți lacrimile, scutură-te de praful trecutului și începe să-ți faci bagajele. Dacă ai rețineri amintește-ți că momentul prezent e tot ce contează pentru că de acest moment depinde viitorul tău. Limpezește-ți mintea de la atâtea gânduri de durere, spală-ți ochii ca să te asiguri că vei vedea mai bine și mai clar de acum înainte. Pune în bagajul tău lecțiile învățate din experiențele trecutului, încredere în tine, dorința de a cunoaște și de a te cunoaște. De asemenea nu uita să adaugi puțină credință și să pornești la drum convins că totul se întâmplă așa cum e mai bine pentru tine. După ce ai împachetat, poți să-i lași un bilet suferinței tale din trecut, mulțumește-i pentru lecția pe care tocmai ți-a dat-o și lasă detașarea să-și facă datoria, o lași pe mâini bune . De asemenea, înainte să pășești pe pragul casei ar fi bine să arunci o privire în oglindă pentru a-ți aminti de această imagine peste câțiva ani. Dacă te-ai uitat în oglindă și ai văzut o față obosită, brăzdată de lacrimi, cu cearcăne și ochii înroșiți, ce aștepți? zâmbește! Nu, nu începe iar să-ți plângi de milă. Ai ieșit afară în stradă, simți cum frica devine una cu frigul dimineții și îți pătrunde în oase…„Oare ce va fi? Încotro mă îndrept? Ce m-a apucat? Poate era mai bine dacă rămâneam unde eram, poate m-ar fi ajutat cineva, poate aș fi putut să îndrept…” Bla bla, te vor năpădi gândurile contradictorii și dacă le vei permite îți vor întoarce sufletul pe toate părțile. Stai puțin…tu controlezi gândurile sau ele pe tine? Chiar crezi tot ceea ce îți spun gândurile? Lasă-le să bolborosească dacă asta vor, tu ești aici și acum, pe un nou drum. Ești afară, pe stradă, simte aerul. Inspiră, expiră…simte respirația cum pătrunde prin toată ființa ta ca un vânt care vestește primăvara. O simplă respirație făcută de câteva ori într-un mod profund limpezește apa tulbure din minte și te înnoiește. Simte-ți corpul, un miracol cu care ai fost înzestrat. Privește în jurul tău, privește oamenii care trec pe lângă tine. Simți că trăiești? Nu e o minune? Nu uita să-ți ridici privirea spre cer ori de câte ori ai tendința să-ți apleci capul. Nu contează atât de mult ce va fi, important este ceea vei deveni în urma acestei noi experiențe și ceea ce vei învăța din ea. Curaj! Viața te așteaptă cu nerăbdare să o descoperi. O mulțime de oameni minunați așteaptă să-i cunoști. Dragostea te așteaptă s-o trăiești. A sosit timpul să trăiești cu adevărat! Ai ajuns în Gara Noului Început. În orice tren te vei urca te va duce pe un drum necunoscut, dar tu îi stabilești destinația. Bucură-te de călătorie, tot ceea ce a fost sau ai fost a rămâne în urmă, ești liber! Închide ochii. ….Ai ajuns? Bine ai venit în Viața ta

IN DRUMUL TAU COPILE DRAG În drumul tău copile drag

Tânărul: Am rătăcit atâta timp pe drumul meu încat nu ştiu cine sunt ,unde mă aflu ,unde să merg. Aş vrea, să pot... opri. Sunt prea multe lacrimi... În drumul meu am întalnit Şi oameni buni şi rai Eu mă întreb cu ce-am greşit de sunt pe-aceste căi? De ce sunt eu ,acum aici ? De ce îmi plâng de milă De ce nu pot nici Să respir ,fără să-mi fie silă? Aş vrea să dispar, Ca focu’ n-ălţator, În lumea asta nu am drag Nici înger păzitor. De toţi ceilalţi mi-e teamă, Mi-e teamă şi de mine, Dar mai presus de toate, De sângele din vine. Am spus că prieteni, Sunt cei care m-ajută, Acum nu cred în prietenii Nici în iubire sfântă.

De ce sunt azi aşa de trist? Hai, spune, întelepte! Caci mă visez in toi de vis Cum cad de sus ,pe pietre. Cum pot eu, să ma ridic, Când inima-mi-e frântă, Cum pot eu, să mai sacrific O minte suferindă? Ce pot să fac, că-n drumul meu, E fum prea gros in faţă , Cum pot să vad fără să plâng O zare luminoasă? De ce nu am in astă lume, O stea pe cer sa fie a mea Să o privesc să-i spun pe nume Să pot vorbi cu ea? Eu, în iubire nu mai cred, De mult mi-a fost luată A fost iubire fară ţel, În inimă de piatră. Aş vrea în munţi ca să dispar, Şi-n urma mea de bun răgaz O lacrimă pe-al meu mortuar Din roşul ei obraz.

Batranul : Drumul, o carte deschisă ce-o primeşti, paşii tăi timizi ,îndrepti din casa şi din ţinuturi părinteşti. Aş vrea să-ţi spun tânăr flăcău Că-n tine stă voinţa De-a merge drept pe drumul tău De-ati itări credinţa. În drumul tău vei intâlni , Prieteni de-anotimpuri, Şi prieteni care iţi vor fi Pe veci şi peste timpuri. Ascultă-acum de ce eşti trist Când viaţa inainte, Este un ţărm de necuprins Cu minunata minte. În drumul tău vei întâlni Şi alte drumuri care, Fulgerător s-or impleti Cu drumurile tale. Aşteapta tu, nu te grăbi, Nu alerga în noapte, Nu fi tu omul cel grăbit Ce merge către moarte. În toiul nopţii pribegit De stai şi uiti de tine Rămâi cu gândul rătacit Te pierzi singur în lume. Nu înceta să crezi măcar Că ai un scop în viată, Nu te gândi că e calvar Ridică-te ! Învaţă! Întâi de toate tu să şti Că viaţa e o luptă, Un teatru mare de copii Un joc, coboară ,urcă. De ce ţi-e ţie frica tânar drag Ori nu şti încă oare, Că dragostea este un prag Şi turnul de scăpare? De ce să plângi când poţi să lupţi De ce să n-ai răbdare, Căci omul este trecător, Prin lumea asta mare... Atunci când spui că nu mai poţi Pe Domnul ia-l de mână El e scăparea tuturor Este lumina lină. Deşertice sunt căile, Când pe Hristos nu-l ai Şi toate încercarile De-aţi face un alt trai. Tu roaga-te mereu, Să te iubesti pe tine Apoi învaţa să iubeşti Pe cei de langă tine. Hristos este chemarea, Hristos este iubirea, Hristos este lumina Hristos e veşnicia! Nimic nu mai contează Când Domnul e cu tine E prietenul pe viaţa Esenţa veşniciei. Copilul cu ochii caprui

În drumul tău, orice încercare este mai uşoara cu Iisus. Iisus este calea,adevarul şi Viaţa!

Am primit nu demult o invitatie de a viziona un minunat clip.Privind ma rascolit trecut,la copilaria inocenta a mea,a fratilor mei,...acum privind la copii lor si tot asa....ce frumos sa fii copil!!! ei sunt sinceri si ce au in inima dau si-nafara. Vi-l ofer aici, cu drag! Ştim cu toţi cât de minunaţi sunt copiii şi câtă bucurie pot ei să ne aducă în suflet, atunci când reuşesc lucruri frumoase, pe care ei le fac, de cele mai multe ori, cu mai multă dăruire decât cei maturi. Plus faptul că inocenţa de pe chipul lor ne arată un suflet curat şi (încă) nepervertit de răutatea acestei lumi.http://www.youtube.com/user/stratanpave

Mergeţi la link-ul de mai jos şi admiraţi rugăciunea unui micuţ de doi anişori. Cu câtă seriozitate şi convingere rosteşte el “Tatăl nostru“! Iar intonaţia din glas, arată clar că nu este o rostire mecanică, ci una din tot sufleţelul său de copil!
http://www.youtube.com/user/stratanpavel